Oliguria

Oliguria este definita ca diminuarea cantitatii de urina eliminata in 24 ore (un debit urinar mai mic de 400 ml/24 ore). Tipic, oliguria se instaleaza brusc si poate prevesti o instabilitate hemodinamica grava.

Cauzele sale pot fi clasificate ca fiind prerenale (flux sanguin renal redus), intrarenale (afectare renala intrinseca), sau postrenale (obstructia tractului urinar); patofiziologia difera pentru fiecare clasificare. Oliguria asociata cu o cauza prerenala sau postrenala este de regula rapid reversibila prin tratament, desi poate duce la afectare intrarenala in absenta tratamentului. Oliguria asociata cu o cauza intrarenala este de obicei mai persistenta si poate fi ireversibila.

Cauze

Calculi. Oliguria poate aparea datorita calculilor ce blocheaza rinichii, ureterele, vezica urinara sau uretra. Semnele si simptomele asociate cuprind urinari frecvente, disurie si hematurie sau piurie. De regula, pacientul prezinta o durere foarte puternica in regiunea lombara. Durerea poate fi insotita de greata, varsaturi, distensie abdominala si, ocazional, febra si frisoane.

Ciroza. In ciroza grava se poate dezvolta sindromul hepato-renal cu oligurie, ascita, edem, oboseala, icter, hipotensiune, tahicardie, ginecomastie, atrofie testiculara si semne de hemoragie gastrointestinala, precum hematemeza.

Fibroza retroperitoneala. Oliguria poate fi cauzata de obstructia ureterala bilaterala de tesut fibros dens. Alte efecte sunt hematurie, durere difuza in regiunea inferioara a spatelui, anorexie, scadere in greutate, greata si varsaturi, fatigabilitate, febra redusa si hipertensiune.

Glomerulonefrita acuta. Aceasta tulburare produce oligurie sau anurie. Alte manifestari includ febra usoara, slabiciune, hematurie grosiera, proteinurie, edem generalizat, hipertensiune arteriala, cefalee, greata si varsaturi, durere abdominala si in flancuri si semne de congestie pulmonara (dispnee si tuse productiva).

Hiperplazia benigna de prostata. Aceatsa tulburare intalnita frecvent la barbatii cu varste de peste 50 ani poate cauza rareori oligurie din pricina obstructiei vezicii urinare.

Hipovolemia. Orice afectiune care scade volumul fluidelor circulante poate produce oligurie. Printre alte manifestari se pot numara hipertensiune ortostatica, apatie, letargie, fatigabilitate, slabiciune musculara, anorexie, greata, sete profunda, ameteala, turgor cutanat diminuat si membrane uscate.

Holera. In aceasta infectie bacteriana pieredera severa de apa si electroliti duc la oligurie, sete, slabiciune, crampe musculare, turgor cutanat diminuat, tahicardie, hipotensiune, diaree apoasa si varsaturi.

Insuficienta cardiaca. Oliguria se poate dezvolta in insuficienta ventriculara stanga ca rezultat al debitului cardiac redus si perfuziei renale scazute. Semnele si simptomele mai includ dispnee, oboseala, slabiciune, edem periferic, distensia venelor jugulare, tahicardie, tahipnee si o tuse uscata sau productiva. In insuficienta cardiaca avansata pacientul poate dezvolta si ortopnee, cianoza, galop ventricular, hipertensiune diastolica, cardiomegalie si hemoptizie.

Insuficienta renala cronica. Oliguria este un semn major al insuficientei renale cronice foarte avansate. Manifestarile asociate reflecta uremia progresiva si cuprind fatigabilitate, slabiciune, iritabilitate, echimoze si petesii, edem periferic, hipertensiune, confuzie, labilitate emotionala, somnolenta, spasme musculare, crampe musculare, neuropatii periferice, anorexie, gust metalic in gura, greata si varsaturi, constipatie sau diaree, stomatita, prurit, paloare.

Medicamente. Oliguria poate fi cauzata de medicamente care provoaca scaderea perfuziei renale (diuretice), nefrotoxicitate (in special aminoglicozide si chimioterapice), retentie urinara (adrenergice si anticolinergice) sau obstructie urinara (sulfamide).

Necroza tubulara acuta. Semn timpuriu al necrozei tubulare acute, oliguria se poate instala brusc (in soc) sau treptat (in nefrotoxicitate). De obicei, persista timp de doua samptamani si este urmata de poliurie. Printre manifestari vom gasi semne de hiperkalemie (slabiciune musculara si aritmii cardiace), uremie (anorexie, confuzie, letargie, spasme, convulsii, prurit) si insuficienta cardiaca (edem, distensia venei jugulare, dispnee).

Neoplasm al vezicii urinare. Mai rar, aceasta afectiune poate produce oligurie daca tumoarea obstructioneaza vezica urinara. Semnele cardinale ale obstructiei includ urinari frecvente, precum si hematurie grosiera.

Obstructia arterei renale (bilaterala). Aceasta tulburare poate produce oligurie sau, mai frecvent, anurie. Alte manifestari pot include durere severa si constanata in abdomen si flancuri, greata si varsaturi. Pacientul dezvolta de asemenea febra la 1-2 zile dupa ocluzie precum si hipertensiune diastolica.

Obstructia venei renale (bilaterala). Aceasta tulburare poate provoca oligurie insotita de durere acuta in flancuri, febra, paloare, hematurie, rinichi marit si palpabil, edem si, posibil, semne de uremie.

Pielonefrita acuta. Insotind debutul brusc al oliguriei, in cadrul acestei afectiuni intalnim febra ridicata cu frisoane, fatigabilitate, durere in flancuri, slabiciune, nicturie, disurie, hematurie, urinari frecvente si tenesme. Ocazional, pacientul poate prezenta si anorexie, greata, diaree si varsaturi.

Proceduri de diagnostic. Studiile radiologice care utilizeaza medii de contrast pot cauza nefrotoxicitate si oligurie.

Septicemie. Orice tulburare care duce la septicemie poate cauza oligurie, alaturi de febra, frisoane, neliniste, confuzie, diaforeza, anorexie, varsaturi, diaree, paloare, hipotensiune si tahicardie. Pacientul poate prezenta semne de infectie locala precum disurie.

Strictura uretrala. Strictura uretrala produce oligurie alaturi de scurgeri uretrale cronice, urinari frecvente, disurie, piurie si scaderea fluxului urinar.

Toxemia de sarcina. In preeclampsia severa oliguria poate fi insotita de hipertensiune, ameteala, diplopie, vedere neclara, dureri epigastrice, greata si varsaturi, iritabilitate si cefalee severa. De regula, oliguria este precedata de edem generalizat si de cresterea brusca in greutate cu mai mult de 1,5 kg/saptamana in cursul celui de-al doilea trimestru de sarcina, sau mai mult de 0,5 kg/saptamana in cel de-al treile trimestru. Daca preeclampsie evolueaza in eclampsie, pacienta dezvolta convulsii si poate intra in coma.

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!