Hipotensiunea ortostatica

Hipotensiunea ortostatica reprezinta scaderea tensiunii arteriale cu 15-20 mmHg sau mai mult, cu sau fara cresterea ratei cardiace cu cel putin 20 batai/minut. Hipotensiunea ortostatica poate apare atunci cand pacientul se ridica in picioare dintr-o pozitie sezanda. Acest semn indica insuficienta raspunsurilor vasomotorii compensatoare in adaptarea la modificarile posturale. Hipotensiunea ortostatica este de regula asociata cu ameteala, sincopa sau vedere neclara si poate aparea la pacienti hipotensivi, normotensivi si hipertensivi.

Desi la varstnici hipotensiunea ortostatica este mai frecvent un semn nepatologic, ea poate fi rezultatul repausului prelungit la pat, al unui dezechilibru electrolitic si hidrolitic, al unor boli endocrine sau sistemice, si al efectelor anumitor medicamente.

Cauze

Alcoolism. Alcoolismul cronic poate duce la dezvoltarea neuropatiei periferice, ce se poate manifesta prin hipotensiune ortostatica. Impotenta reprezinta o problema importanta la acesti pacienti. Alte simptome includ amorteala si furnicaturi la nivelul extremitatilor, greata, varsaturi si tulburari de comportament.

Amiloidoza. Hipotensiunea ortostatica este adesea asociata cu infiltrarea amiloidica a nervilor autonomi. Semnele si simptomele asociate variaza si includ angina, tahicardie, dispnee, ortopnee, fatigabilitate si tuse.

Feocromocitom. Desi aceasta boala poate produce hipotensiune ortostatica, semnul sau principal il reprezinta hipertensiunea sustinuta sau paroxistica. Printre semne si simptome se mai numara tahicardie, palpitatii, durere abdominala si in piept, parestezie, tremuraturi, greata si varsaturi, febra slaba, insomnie si cefalee.

Hiperaldosteronism. Hiperaldosteronismul produce de obicei o hipertensiune ortostatica cu o tensiune arteriala crescuta. Majoritatea efectelor clinice ale hiperaldosteronismului sunt cauzate de hipopotasemie, ce creste iritabilitatea neurosmusculara si produce slabiciune musculara, paralizie flacida, fatigabilitate, cefalee, parestezie si, posibil, tetanie. De asemenea, pacientul poate prezenta tulburari de vedere, nicturie, polidipsie si tulburari de comportament.

Hiponatriemie. Hipotensiunea ortostatica este in general insotita de cefalee, sete marcata, tahicardie, greata si varsaturi, crampe abdominale, convulsii musculare, slabiciune musculara, fatigabilitate, oligurie sau anurie, piele umeda si rece, iritabilitate si alterarea starii de constienta. Cand deficitul de sodiu este sever, pot aparea cianoza, puls slab si, ulterior, colaps vasomotor.

Hipovolemie. Hipovolemia usoara spre moderata poate cauza hipotensiune ortostatica asociata cu apatie, fatigabilitate, slabiciune musculara, anorexie, greata, si sete marcata. Pacientul poate dezvolta si oligurie, ameteala, si mucoase uscate.

Insuficienta suprarenaliana. Aceasta tulburare se instaleaza de obicei insidios, cu semne si simptome ce se intensifica progresiv. Hipotensiunea ortostatica poate fi insotita de fatigabilitate, slabiciune musculara, afectarea coordonarii, anorexie, greata si varsaturi, scadere in greutate, durere abdominala, iritabilitate, si puls slab si neregulat. Diareea, constipatia, scaderea libidoului, amenoreea si sincopa pot fi de asemenea intalnite.

Medicamente. Anumite medicamente pot cauza hipotensiune ortostatica prin reducerea volumului sanguin circulant, cauzand dilatarea vaselor de sange, sau prin inhibarea sistemului nervos simpatic. Aceste medicamente includ antihipertensive, antidepresive triciclice, fenotiazine, levodopa, nitrati, morfina, si anestezice spinale. Dozele crescute de diuretice pot cauza hipotensiune ortostatica.

Neuropatie diabetica. O hipotensiune ortostatica poate fi insotita de sincopa, disfagie, constipatie sau diaree, distensie nedureroasa a vezicii urinare si impotenta.

Sindrom Shy-Drager. Aceasta afectiune neurodegenerativa este caracterizata prin instalarea insidioasa a unor multiple insuficiente autonome, manifestate prin hipotensiune ortostatica, incontinenta urinara si fecala, scaderea transpiratiei si impotenta. Sindromul Shy-Drager se intalneste mai frecvent la adultii tineri si de varsta medie.

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!