Dizartria

Dizartria este o tulburare a vorbirii, caracterizata printr-un ritm neregulat, greoi si chinuit. Poate fi insotita de o voce nazala, cauzata de slabiciunea palatului. Indiferent ca se instaleaza brusc sau treptat, dizartria este de obicei este evidenta in cursul conversatiilor obisnuite. Este confirmata, cerandu-i-se pacientului sa pronunte cateva cuvinte si sunete simple.

Dizartria este ocazional confundata cu afazia, tulburare care afecteaza exprimarea sau intelegerea limbajului vorbit sau scris.

Cauze

Atac vasculocerebral. Un atac vascular cerebral bilateral masiv provoaca pareza pseudobulbara. Slabiciunea bilaterala produce dizartrie care este mai intensa la debutul atacului. Acest semn este insotit de disfagie, salivatie excesiva, disfonie, hemianopsie bilaterala si afazie.

Boala Parkinson. Boala Parkinson cauzeaza dizartrie si o voce monotona. De asemenea, se intalnesc urmatoarele semne si simptome: rigiditate musculara, bradikinezie, tremor involuntar, dificultate in mers, slabiciune musculara, facies „de masca”, disfagie si, ocazional, salivatie excesiva.

Botulism. Manifestarea principala a botulismului o reprezinta disfunctia nervilor cranieni ce cauzeaza dizartrie, disfagie, diplopie si ptoza. Manifestarile initiale includ uscaciunea gurii, durere in gat, slabiciune, varsaturi si diaree. Mai tarziu, paralizia sau slabiciunea muschilor de la nivelul extremitatilor si trunchiului cauzeaza hiporeflexie si dispnee.

Degenerescenta cerebeloasa alcoolica. Aceasta tulburare cauzeaza de obicei dizartrie cronica progresiva alaturi de ataxie, diplopie, oftalmoplegie, hipotensiune si alterare a statusului mental.

Degenerescenta olivopontocerebeloasa. Dizartria, un semn principal al acestei afectiuni, insoteste ataxia cerebeloasa si spasticitatea.

Insuficienta arterei bazilare. Aceasta tulburare cauzeaza episoade scurte de disfunctie bilaterala a trunchiului cerebral, ducand la dizartrie. Dizartria este insotita de diplopie, vertij, amorteala faciala, ataxie, pareza, tulburari de vedere, toate putandu-se mentine de la cateva minute la cateva ore.

Intoxicatia cu mangan. Intoxicatia cronica cu mangan cauzeaza dizartrie progresiva alaturi de slabiciune, fatigabilitate, confuzie, halucinatii, salivatie excesiva, tremor al mainilor, rigiditatea membrelor, spasticitate, miscari ritmice grosiere ale trunchiului si capului.

Intoxicatia cu mercur. Intoxicatia cronica cu mercur cauzeaza dizartrie progresiva asociata cu slabiciune, fatigabilitate, depresie, letargie, iritabilitate, confuzie, ataxie si tremor.

Medicamente. Dizartria poate aparea atunci cand dozajul medicamentelor anticonvulsivante este prea ridicat. Ingestia unor doze mari de barbiturice poate de asemenea cauza dizatrie.

Miastenia gravis. Miastenia gravis cauzeaza dizartrie asociata cu voce nazala. De obicei, dizartria se inrautateste in cursul zilei si se poate diminua temporar in cursul perioadelor scurte de repaus. Alte manifestari includ disfagie, salivatie excesiva, slabiciune faciala, diplopie, ptoza, dispnee si slabiciune musculara.

Scleroza laterala amiotrofica. Degenerescenta apare atunci cand aceasta tulburare afecteaza nucleii bulbari. Ea se poate inrautati pe masura ce boala avanseaza. Alte semne si simptome includ disfagie, respiratie dificila, atrofie si slabiciune musculara in special la nivelul mainilor si picioarelor, reflexe tendinoase hiperactive la nivelul membrelor inferioare si, ocazional, salivatie excesiva.

Scleroza multipla. Cand demielinizarea afecteaza trunchiul cerebral si cerebelul, pacientul prezinta dizartrie asociata cu nistagmus, vedere incetosata sau dubla, disfagie, ataxie si tremor. Tabloul clinic mai include parestezie, spasticitate, hiperreflexie, slabiciune sau paralizie musculara, constipatie, labilitate emotionala, incontinenta urinara.

Sindromul Shy-Drager. Caracterizat prin hipotensiune ortostatica cronica, sindromul Shy-Drager cauzeaza ulterior dizartrie, ataxie cerebeloasa, bradikinezie, facies „de masca”, dementa, impotenta.

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!