Dispneea

Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii.

Dispneea are la baza o patrundere insuficienta in tesuturi sau o asimilare (captare) insuficienta de catre acestea a oxigenului. Toate acestea au drept consecinta o scadere consecutiva a proceselor oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul CO2 in sange, dispneea devenind o reactie de adaptare a organismului la lipsa de oxigen si acumularea CO2.

Subiectiv ea se traduce prin senzatia "lipsei de aer", prin prezenta constienta a unui "disconfort respirator".

Tipurile de dispnee

Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o dispnee de tip obstructiv, restrictiv si mixta.

Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale cailor aeriene superioare (stenoze laringiene si traheale), procese obstructive la nivelul bronhiilor si tesutului pulmonar (astm bronsic, bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise ale arborelui bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare (emfizem pulmonar, pneumoconioze), precum si afectiuni care au drept urmare scaderea fortei de contractie a musculaturii expiratorii cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.

Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice care intereseaza portiuni intinse din plaman (pneumonii, bronhopneumonii, tuberculoza personala), revarsate lichidiene pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan, chist hidatic).

Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea unor componente din dispneea obstructiva cu elemente de dispnee restrictiva.

Dispneea poate proveni si din insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara.

Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare, pot evolua cu o simptomatologie care include si dispneea.

Astfel afectiunile cardio-vasculare evolueaza cu insuficienta cardiaca hemodinamica, afectiunile miocardice, valvulare, pericarditele au printre altele ca important mod de manifestare dispneea.

afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari ale excitabilitatiicentrului respirator (psihoze, distonii neuro-vegetative, meningoencefalita, afectiuni vasculare cerebrale, hipertiroidie, acidoza, intoxicatii exogene, insuficienta suprarenaliana, hiperfoliculinimii) se manifesta si prin dispnee.
bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura functia de transportor al oxigenului (anemii, hemoglobinopatii, atmosfera viciata cu CO2) evolueaza cu dispnee.
altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri sunt factori care duc la scaderea continutului de oxigen al atmosferei, fapt care duce in consecinta la instalarea dispneei.

Caracteristicile dispneei

Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea ritmului respirator.

Tahipneea este o respiratie rapida si superficiala foarte putin eficace.

Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensate (fiziologica) la sportivi sau decompensata (patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare) sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).

Respiralia neregulata este expresia unei iritajii a centrului respirator. Sunt cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:

respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin alternanta de polipnee neregulata ca amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare in ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.
respiratia Biot - se manifesta prin miscari respiratorii intrerupte periodic de apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite, septicemii, stari de agonie.
respiratia Kussmaul este o respiratie in patru timpi, profunda, zgomotoasa. Din punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir) dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie (inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie (expirul mult prelungit), dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale respirariei), dispnee de efort.

Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un debut lent - progresiv (emfizem pulmonar, scleroza pulmonara, cancer bronho-pulmonar).

Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul bronsic), permanenta (sclerozele pulmonare, emfizemul pulmonar), sau pe fondul unei dispnei permanente pot surveni accese paroxistice (ex. astmul bronsic intricat).

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!