Disfagia

Disfagia este un simptom frecvent intalnit, caracterizat prin dificultate in inghitire.

Disfagia poate fi constanta sau intermitenta, si este clasificata in functie de timpul inghitirii pe care-l afecteaza. Fiecare timp sugereaza o patologie specifica a disfagiei. Timpii deglutitiei sunt:

Timpul I (bucal). Dupa ce hrana a fost mestecata suficient si amestecata cu saliva, ea este adunata prin miscarile limbii intr-o masa, denumita bol alimentar. Timpul I este voluntar si consta din transportarea bolului alimentar din cavitatea bucala in faringe prin miscari ale limbii, palatului moale si mandibulei. Nervul cranian V stimuleaza reflexul de inghitire. Disfagia din timpul I este de regula cauzata de o tulburare neuromusculara.
Timpul II (faringian). Timpul II reprezinta traversarea farigelui de catre bolul alimentar. Este scurt si autonom. Palatul moale preseaza peretele faringian prevenind regurgitarea nazala a bolului alimentar. In acelasi timp, faringele se ridica, iar epiglota coboara, blocand patrunderea alimentelor in laringe. Respiratia este oprita momentan pe masura ce muschii faringieni se contracta pentru a deplasa bolul in esofag. Disfagia din timpul II indica de regula un spasm sau un cancer.
Timpul III (esofagian). Cu ajutorul undelor peristaltice si a gravitatiei, bolul alimentar traverseaza esofagul si ajuge la stomac. Disfagia din timpul III este de obicei provocata de ingustarea esofagului, cauzata de diverticuli, esofagita sau alte afectiuni.

Disfagia este simptomul cel mai frecvent si uneori singurul simptom al tulburarilor esofagiene. Insa, ea poate fi de asemenea provocata de afectiuni oro-faringiene, respiratorii, neurologice si de colagen, sau de efectele anumitor toxine sau tratamente.

Disfagia creste riscul de inecare si aspiratie si poate duce la malnutritie si deshidratare.

Cauze

Acalazie. Mai frecvent intalnita la persoanele cu varste cuprinse intre 20-40 ani, aceasta tulburare produce disfagie in cazul alimentelor si lichidelor. Disfagia se dezvolta treptat si poate fi precipitata sau exacerbata de stres. Ocazional, disfagia este precedata de colici esofagiene. Regurgitarea alimentelor nedigerate, in special in cursul notpii, poate cauza wheezing, tuse sau inecare, precum si halitoza. Scaderea in greutate, casexia, hematemeza sunt semne tardive.

Afectarea nervilor laringieni. Fiind frecvent un rezultat al unei interventii chirurgicale radicale la nivelul gatului, afectarea nervilor laringieni superiori poate produce disfagie nedureroasa in timpul II al deglutitiei.

Boala Parkinson. Disfagia din faza I a deglutitiei este de obicei un simptom tardiv si este nedureroasa, insa progresiva, putand cauza inec. Alte semne si simptome includ bradikinezie, tremor, rigiditate musculara, dizartrie, facies de masca, voce infundata, salivatie si lacrimare excesive, constipatie, incontinenta, disfunctie sexuala, etc.

Botulism. Botulismul cauzeaza disfagie in timpul I al deglutitiei si disurie, de regula in decurs de 36 ore de la ingestia toxinei. Alte manifestari includ vedere neclara sau dubla, uscaciunea gurii, durere in gat, greata, varsaturi si diaree.

Cancer esofagian. Disfagia din timpul II sau III reprezinta simptomul cel mai frecvent si timpuriu al cancerului de esofag. De obicei, acest simtpom nedureros si progresiv este insotit de scaderea rapida in greutate. Pe masura ce cancerul avanseaza, disfagia devine dureroasa si constanta. In plus, pacientul se plange de o durere in piept constanta, tuse cu hemoptizie, raguseala si durere in gat. De asemenea, el poate prezenta greata si varsaturi, febra, sughit, hematemeza, melena si halitoza.

Cancer laringian. Disfagia din timpul II al deglutiei si dispneea se pot dezvolta tardiv in aceasta tulburare. Semnele si simptomele asociate cuprind stridor, durere, halitoza, scadere in greutate, otalgie ipsilaterala, tuse cronica si casexie. Prin palpare se constata marirea nodulilor cervicali.

Carcinom gastric. Infiltratia esofagului sau orificiului cardia de catre un carcinom gastric provoaca disfagie in timpul III alaturi de greata, varsaturi si durere ce poate iradia la gat, spate sau retrosternal. In plus, perforatia cauzeaza hemoragie masiva cu varstauri de culoare inchisa sau melena.

Comprimarea esofagului. Cauzata de regula de o artera carotidiana dilatata sau de un anevrism aortic, aceasta tulburare rara are ca simptom principal disfagia din timpul III al deglutitiei. Alte manifestari depind de cauza comprimarii.

Disfagie lusoria. Disfagia lusoria este cauzata de compresia esofagului, ce apare in urma unei anomalii vasculare congenitale. Disfagia poate aparea inca din copilarie sau se poate dezvolta mai tarziu in viata datorita modificarilor aparute la nivelul vaselor aberante, precum in arterioscleroza.

Diverticul esofagian. Aceasta tulburare cauzeaza disfagie in timpul III al deglutitiei, atunci cand diverticulul obstrueaza esofagul. Semnele si simptomele asociate cuprind regurgitarea alimentelor, tuse cronica, raguseala, durere in piept si halitoza.

Esofagita. Esofagita coroziva cauzata de ingestia unor substante acide sau alcaline, provoaca disfagie severa in timpul III. Ea este insotita de salivatie excesiva, hematemeza, tahipnee, febra si durere intensa la nivelul cavitatii orale si in piept, durere care este agravata prin inghitire. De asemenea, pot fi intalnite semne de soc, precum hipotensiune si tahicardie.
Esofagita candidozica cauzeaza disfagie din timpul II al deglutitiei, durere in gat si, posibil, durere retrosternala la deglutitie. In esofagita de reflux, disfagia este un simptom tardiv care insoteste de obicei dezvoltarea stricturii. Pacientul se plange de senzatie de arsura gastrica, care este agravata de efortul fizic, aplecare si intinderea in pat si este diminuata de ridicatul in picioare sau prin administrarea unui antiacid.

Faringita cronica. Faringita cronica cauzeaza disfagie dureroasa in timpul II al deglutitiei atat in cazul alimentelor solide cat si a celor lichide. Acesta este insotita de durere in gat, tuse si mucus vascos in faringe.

Hipocalcemia. Desi tetanosul este simptomul principal al hipocalcemiei, ea poate cauza iritabilitate neuromusculara, producand disfagie asociata cu senzatie de amorteala sas furnicaturi la nivelul nasului, urechilor, varfurilor degetelor de la maini si picioare si in jurul gurii. De asemenea, pot aparea spasme carpopedale, convulsii musculare si spasme laringiene.

Intoxicatia cu plumb. Disfagia progresiva si dureroasa poate fi provocata de intoxicatia cu plumb. Manifestarile asociate cuprind pigmentare gingiilor, gust metalic, edem papilar, pareza oculara si semne de anemie hemolitica, precum durere abdominala si febra. Pacientul poate fi deprimat si poate prezenta o afectare mentala grava si convulsii.

Leiomiom esofagian. Tumoare benigna relativ rara, leiomiomul esofagian poate cauza disfagie in timpul III al deglutitiei alaturi de durere sau disconfort retrosternal. In plus, pacientul prezinta scadere in greutate si senzatie de plenitudine.

Lupus eritematos sistemic. Lupusul eritematos sistemic poate cauza disfagie progresiva in timpul al II al deglutitiei. Insa, semnele si simptomele principale includ artrita nedeformanta, fotosensibilitate si o eruptie „in fluture”.

Mediastinita. Medistinita variaza in functie de extinderea perforatiei esofagiene, si poate cauza disfagie insidioasa sau cu debut rapid in timpul III al deglutitiei. Pacientul prezinta frisoane, febra si durere severa in piept ce poate iradia la nivelul epigastrului, spatelui sau umerilor. Durerea poate fi agravata de respiratie, tuse sau stranut. Alte manifestari includ tahicardie si scaderea tensiunii arteriale.

Miastenia gravis. Fatigabilitatea si slabiciunea musculara progresiva caracterizeaza aceasta tulburare si sunt responsabile pentru disfagia nedureroasa din timpul I al deglutitiei. Tipic, disfagia urmeaza ptozei si diplopiei. Tabloul clinic mai cuprinde facies de masca, voce nazala, regurgitatii nazale frecvente. Respiratia superficiala si dispneea pot aparea odata cu slabiciunea muschilor respiratori. Semnele si simptomele se inrautatesc in cursul menstruatiei si prin expunerea la frig, stres sau infectii.

Obstructia cailor aeriene. Obstructia severa a cailor aeriene superioare este caracterizata prin semne de detresa respiratorie. Disfagia din timpul II apare alaturi de disfonie si inecare. Cand o hemoragie blocheaza traheea, disfagia este de regula nedureroasa si cu debut rapid. Cand obstructia este cauzata de inflamatie, disfagia poate fi durereoasa si se dezvolta lent.

Obstructia esofagului de catre un corp strain. Aceasta stare grava este caracterizata prin disfagie cu debut brusc, inecare, tuse si durere esofagiana. Dispneea poate aparea daca obstructia comprima si traheea.

Paralizie bulbara. Disfagia din timpul I apare alaturi de salivatie excesiva, dificultate in mestecarea alimentelor, dizartrie, si regurgitatie nazala. Disfagie este dureroasa si progresiva atat in cazul alimentelor solide cat si in cazul celor lichide. Tabloul clinic mai poate include spasticitatea membrelor superioare si inferioare, hiperreflexie si labilitate emotionala.

Proceduri medicale. Intubarea repetata sau prelungita sau o traheostomie recenta poate cauza disfagie temporara.

Rabie. Disfagia severa este rezultatul spasmelor musculare faringiene, dureroase ce apar tardiv in aceasta boala grava si rara. Pacientul poate deveni deshidratat si posibil apneic. Disfagia cauzeaza de asemenea salivatie excesiva si, la jumatate din pacienti, hidrofobie. Ulterior, rabia cauzeaza paralizie flacida progresiva care duce la colaps vascular periferic, coma si deces.

Radioterapie. Cand este utilizata in tratamentul cancerului oral, radioterapia poate provoca diminuarea salivatiei si disfagie temporara.

Sclerodermie. La pacientii cu sclerodermie, disfagia este de obicei precedata de fenomenul Raynaud. Disfagia poate fi la inceput usoara si descrisa ca un sentiment de lipire a alimentelor de spatele sternului. Pacientul se plange de asemenea de senzatia de arsura gastrica dupa mese, senzatie care este agravata prin intinderea in pat. Pe masura ce boala evolueaza, disfagie se inrautateste pana la punctul in care pot fi inghitite doar lichide. Ea poate fi insotita si de alte efecte gastrointestinale, precum scadere in greutate, distensie abdominala si diaree.

Scleroza laterala amiotrofica. Pe langa disfagie, aceasta tulburare provoaca slabiciune si atrofie musculara, fasciculatie, dizartrie, dispnee, respiratie superficiala, tahipnee, ingreunarea vorbirii, reflexe tendinoase profunde hiperactive si labilitate emotionala.

Sifilis. Rar, stadiul III al sifilisului provoaca ulcerarea si strictura portiunii superioare a esofagului, cauzand disfagie. Disfagia poate fi asociata cu regurgitare dupa mese si senzatie de arsura gastrica.

Sindrom Plummer-Vinson. La unele femei cu anemie feripriva grava, acest sindrom cauzeaza disfagie din timpul III al deglutitiei. Manifestarile asociate includ durere in portiune superioara a esofagului, atrofia muscoasei orale si faringiene, caderea dintilor, limba durereoasa, eritemoatoasa si cu suprafata neteda, uscaciunea gurii, frisoane, inflamarea buzelor, paloare si splenomegalie.

Spasm esofagian. Cele mai reprezentative simptome ale spasmului esofagian sunt disfagia si durerea in piept. Durerea se poate mentine pana la o ora si poate iradia la gat, brate, spate sau mandibula. Insa, ea poate fi diminuata prin consumarea unui pahar cu apa. Bradicardia poate fi de asemenea intalnita.

Strictura esofagiana. Cauzata de regula de tesut cicatricial sau de ingestia unei substante chimice, aceasta tulbuarare cauzeaza disfagie in timpul III al deglutitiei. De asemenea, pot fi intalnite salivatie excesiva si tahipnee.

Tetanos. Disfagia din timpul I se dezvolta de obicei la o saptamana dupa ce pacientul este muscat. Alte manifestari includ hipertonicitate musculara semnificativa, reflexe tendinoase profunde hiperactive, tahicardie, diaforeza, salivatie excesiva si febra slaba.

Tumori ale cavitatii orale. Disfagia din timpul I al deglutitiei este insotita de raguseala si leziuni ulcerative la pacientii cu aceste tipuri de tumori.

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!