Coma

Cuvantul coma privine din limba greaca („koma” - somn profund) si reprezinta o stare de insensibilitate extrema, in care pacientul nu prezinta nici un fel de comportament sau miscari voluntare. In coma profunda, nici macar stimulii durerosi nu provoaca niciun raspuns din partea pacientului, iar reflexele normale pot fi pierdute.

Pentru a putea intelege pierderea functionalitatii suferita de un pacient comatos, este necesar sa intelegem intai caracteristicele importante ale starii de constienta. Constienta este definita de 2 elemente fundamentale: receptivitate si excitatie.

Receptivitatea permite unei persoane sa perceapa si sa proceseze toate informatiile provenite de la cele 5 simturi si astfel sa relationeze cu ea insasi si cu mediul extern. Receptivitatea prezinta o componenta fiziologica si una psihologica. Componenta psihologica este este guvernata de procesele mentale ale individului. Componenta fiziologica se refera la starea de functionare a creierului. Receptivitatea este controlata de arii corticale ale emisferelor cerebrale.

Excitabilitatea este controlata doar prin functia fiziologica si consta din raspunsuri (reflexe) predictibile, primitive la diversi stimuli. Excitabilitatea este mentinuta de sistemul activator reticular. Aceasta nu este o zona anatomica a creierului, ci mai degraba o retea de structuri (ce include trunchiul cerebral, talamusul si maduva spinarii) si cai nervoase, ce functioneaza impreuna pentru a produce si mentine excitabilitatea.

Cauze

Coma este rezultatul unei interferente a functionalitatii cortexului cerebral si/sau a functionalitatii structurilor ce compun sistemul activator reticular.

In fapt, un numar mare si variat de tulburari pot determina aparitia comei. O metoda buna de a clasifica aceste tulburari o reprezinta identificarea cauzelor anatomice si metabolice ale comei.

Cauzele anatomice sunt acele tulburari care afecteaza arhitectura fizica normala a structurilor cerebrale, responsabile pentru starea de constienta, ori la nivelul cortexului cerebral, ori al trunchiului cerebral. Cauzele metabolice constau din acele tulburari care modifica „mediul chimic” al creierului, afectand astfel functionalitatea sa.

Exista multe cauze metabolice ale comei, precum:

Reducerea aportului de substante necesare pentru functionarea adecvata a creierului, cum ar fi oxigenul, glucoza, si sodiul.
Prezenta anumitor substante care afecteaza functionalitatea neuronilor. Medicamentele si alcoolul in cantitati toxice pot provoca disfunctie neuronala, precum o pot face si unele substante prezente in mod normal in organism dar care datorita unei stari patologice se acumuleaza in nivele toxice. Substantele acumulate ce pot cauza coma includ amoniacul (datorita bolilor hepatice), cetonele (datorita diabetului necontrolat), si dioxidul de carbon (datorita atacului astmatic sever).
Modificari ale nivelelor chimice din creier datorita unor disfunctii electrice.

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!