Alopecia (caderea parului)

Alopecia reprezinta caderea temporara sau permanenta a parului, intalnita de obicei la nivelul scalpului, dar care poate afecta orice regiune a corpului. Ea poate fi localizata sau difuza, si poate duce la dezvoltarea de cicatrice in zonele afectate.

Alopecia cicatriceala (caderea permanenta a parului) este cauzata de distructia foliculilor pilosi, regiunea de tegument implicata devenind neteda lipsita de orificiile foliculare. Alopecia necicatriceala (caderea temporara a parului) se datoreaza afectarii foliculilor pilosi care lasa insa deschise orificiile foliculare permitand pe viitor cresterea firelor de par.

O forma aparte de alopecie este alopecia areata. Aceasta se caracterizeaza printr-o cadere a parului in „petece” bine delimitate, ce nu determina alte modificari cutanate. Desi este o tulburare recurenta, cresterea parului se reia de regula la cateva luni dupa un astfel de episod. Ocazional, „petecele” pot fi localizate si pe barba, axile, zona pubiana, membre sau pe intreg corpul. La aproximativ 20% dintre pacienti, alopecia areata se asociaza cu aparitia de fisuri orizontale sau verticale pe unghii.

Una dintre cele mai comune cauze ale alopeciei este tratamentul cu medicamente chimioterapice. Alopecia poate fi de asemenea provocata de alte genuri de medicamente, radioterapie, arsuri, infectii, cancer, sau afectiuni cutanate, endocrine, nutritionale, ale tesutului conjunctiv sau psihice. Anxietatea, febra ridicata, si chiar anumite stiluri de aranjare sau periere a parului pot contribui la aparitia alopeciei.

In mod normal, orice persoana pierde in jur de 50 de fire de par pe zi, iar acestea sunt onlocuite de fire noi. Insa, inaintarea in varsta, predispozitia genetica si modificarile hormonale pot contribui la subtierea treptata a parului si regresia liniei parului. Acest tip de alopecie se intalneste la aproape 40% dintre barbati, si poate afecta si femeile in perioada post-menopauza.

Uneori, la femeile care au nascut poate fi intalnita in primele 2-4 luni dupa nastere o alopecie temporara usoara sau mai severa, si posibil mai accentuata in zona frontala.

La copii, alopecia este normala in cursul primelor 6 luni de viata, si se poate manifesta fie ca o cadere spontana si difuza a parului, fie ca o subtiere a firelor de par rareori remarcata. Caderea parului este temporara.

Cauze

Intoxicatia cu arsenic. Mai frecventa in intoxicatia cronica cu arsenic, alopecia este difuza si afecteaza in principal scalpul. Alte semne si simptome asociate pot fi slabiciunea si atrofia musculara, areflexia, pierderea partiala sau totala a vederii, si culoare aramie a pielii.

Insuficienta arteriala.In insuficienta arteriala se intalneste, in special la nivelul membrelor inferioare, o alopecie in „petece”, care se asociaza cu o piele subtire, luciasa si atrofica si unghii ingrosate. Piele devine palida cand picioarele sunt ridicate si mai intenecata la culoare cand sunt asezate. Printre manifestari se mai numara pulsul periferic slab sau absent, extremitati reci, parestezie, ulcere, si claudicatie intermitenta.

Arsurile. Arsurile de gradul III distrug complet epidermul si dermul, lasand in urma o piele translucenta, carbonificata sau ulcerata. Cicatrizarea sau formarea de keloid asociata cu aceste arsuri cauzeaza o alopecie permanenta.

Limfomul cutanat cu celule T. Mai frecvent la persoanele in varsta, acest tip de limfom poate fi asociat cu alopecie mucinoasa in stadiul sau initial, insa caderea parului se poate mentine si in stadiile mai avansate.

Celulita disecanta a scalpului. Cauzata de o infectie cutanata, celulita disecanta a scalpului se caracterizeaza prin aparitia de mici noduli care ulterior se sparg si isi evacueaza continutul. Vindecarea cu formare de cicatrice keloide produce alopecie permanenta.

Dermatita exfoliativa.Dermatita exfoliativa este o afectiune tranzitorie in care caderea parului de pe scalp si corp este precedata de mai multe saptamani de eritem si descuamare generalizate. Printre manifestari mai sunt cuprinse caderea unghiilor, prurit, stare generala de rau, febra, scadere in greutate, limfadenopatie si ginecomastie.

Infectiile fungice. Tinea capitis, cea mai comuna infectie fungica, produce o cadere a parului in „petece” de forme neregulate si leziuni eritematoase si scuamoase. Pe masura ce aceste leziuni se maresc, centrul lor se vindeca conferindu-le aspectul clasic de „inel”. Alte simptome includ prurit si unghii ingrosate si albe.

Boala Hodgkin. Daca limfomul infiltreaza scalpul se poate dezvolta o alopecie permanenta, insotita de edem, prurit si hiperpigmentare.

Hipopituitarismul. La adulti, hipopituitarismul variaza semnificativ in functie de severitatea sa si de numarul de hormoni deficitari. Deficitul de gonadotropina la femei cauzeaza absenta parului in zona pubiana si axilara, asociata cu infertilitate, amenoree, si atrofie mamara. La barbati, o deficienta similara reduce parul facial si corporal si poate determina infertilitate, scaderea libidoului, impotenta, dezvoltare musculara slaba, si testicule, penis si prostata de dimensiuni reduse. O carenta de STH (hormon de crestere) la o varsta mica poate incetini sau stopa cresterea staturala. Deficienta hormonilor tireotropi produce semne de hipotiroidism; deficitul de corticotropina produce semne de insuficienta adrenocorticala.

Hipotiroidismul. In hipotiroidism, parul de pe fata, scalp si din zona pubiana devine fragil. O trasatura mai caracteristica a bolii o reprezinta pierderea parului din treimea externa a sprancenelor. De obicei, alopecia este precedata de fatigabilitate, constipatie, intoleranta la frig, si crestere in greutate. Alte semne si simptome ce pot fi intalnite sunt pielea uscata, flasca si inelastica, aspectul umflat al fetei, mainilor si picioarelor, raguseala, unghiile ingrosate si fragile, bradicardia, menoragia, mialgia, si afectarea capacitatii mentale.

Lichenul plan. Ocazional, lichenul plan produce din pricina inflamatiei cutanate o cadere in „petece” a parului de pe scalp. Datorita atrofiei pielii scalpului poate aparea o alopecie cicatriceala. Papule violacee se dezvolta, de regula, pe portiunea inferioara a spatelui, organele genitale, si membre.

Lupusul eritematos. Caderea parului este una dintre pricipalele plangeri ale pacientilor cu lupus eritematos sistemic sau discoid. Firele de par devin fragile si pot sa cada in „petece”; apar fire de par scurte si rupte in zona frontala a scalpului (deasupra fruntii). Ambele tipuri de lupus sunt caracterizate prin placi eritematoase proeminente asociate cu telangiectazie si atrofie centrala. Spre deosebire de forma discoidala, lupusul sistemic afecteaza multiple sisteme corporale. El poate produce fotosensibilitate, scadere in greutate, fatigabilitate, limfadenopatie, artrita, labilitate emotionala, si alte semne si simptome.

Distrofia miotonica. Pierderea prematura a parului caracterizeaza forma adulta a distrofiei musculare. Insa, semnul principal al afectiunii il reprezinta inabilitatea de a relaxa complet un muschi dupa contractia sa. Semne asociate includ reducerea masei musculare si cataracta.

Deficitul de proteine. Deficitul proteic produce fire de par fragile, subtiri si uscate, si uneori modificari de coloratie. Slabirea musculara caracteristica poate fi insotita de edem, hepatomegalie, apatie, iritabilitate, anorexie, diaree, si piele uscata.

Sarcoidoza. Sarcoidoza poate produce alopecie cicatriceala daca afecteaza scalpul. Asociata cu variate leziuni pe fata si pe mucoasa orala si nazala, boala poate, de asemenea, cauza febra, scadere in greutate, fatigabilitate, limfadenopatie, durere substernala, tuse, scurtarea respiratiei, slabirea muschilor oculari, artralgie, mialgie, si paralizia nervilor cranieni.

Sclerodermia (scleroza sistemica). Semn tardiv in sclerodermie, alopecia permanenta este insotita de „ingrosarea si strangerea” pielii, in special de la nivelul bratelor si mainilor. Pielea pare „intinsa” si lucioasa si isi pierde coloratia. Alte semne si simptome includ disfagie, dispepsie, durere abdominala, tuse, dispnee, si semne de insuficienta renala.

Dermatita seboreica. Afectand zonele de tegument bogate in glande sebacee si falduri, dermatita seboreica poate produce alopecie la nivelul scalpului. Caderea parului debuteaza la nivelul vertexului si zonei frontale si se poate extinde. Zonele de tegument afectate sunt eritematoase si uscate cu scuame ce se desprind cu usurinta. Pruritul este frecvent prezent.

Metastaze cutanate. Ocazional, cancerul de la nivelul unui organ intern (ex. cancer pulmonar) poate da metastaze cutanate, provocand alopecie cicatriceala.

Sifilis secundar. Aceasta boala cu transmitere sexuala produce temporara o cadere in „petece” a parului, ce confera scalpului si barbiei un aspect „mancat de molii”. De asemenea, boala determina pierderea sprancenelor si genelor si o iritatie pruriginoasa. Manifestarile asociate pot cuprinde febra usoara, scadere in greutate, durere in gat, stare generala de rau, anorexie, limadenopatie, greata, varsaturi, cefalee, eruptii maculo-papulare, si condilom plan.

Tireotoxicoza. O cadere difuza aparului, posibil accentuata la tample, se intalneste in cadrul acestei afectiuni. Parul devine fin, moale si friabil. Piele devine neteda si ingrosata si prezinta leziuni pruriginoase, proeminente si eritematoase. In mod caracteristic, boala provoaca tremuraturi usoare, nervozitate, marirea glandei tiroide, transpiratii, intoleranta la caldura, amenoree, palpitatii, scadere in greutate in ciuda apetitului crescut, diaree, si posibil exoftalmie.

Medicamente. Agentii chimioterapici, precum bleomicina, ciclofosfamida, dactinomicina, daunorubicina, doxorubicina, fluorouracilul, si metotrexatul pot cauza o alopecie reversibila la cateva saptamani de la inceperea administrarii. Caderea parului este, de regula, limitata la nivelul scalpului, dar in cazul unui tratament de durata, poate de asemenea afecta membrele, axilele, si zona pubiana.
Alte medicamente pot determina o alopecie difuza la nivelul scalpului la cateva saptamani de la administrare. Ele includ alopurinol, medicamente antitiroidiene, blocanti beta-adrenergici, carbamazepina, colchicina, gentamicina, heparina, contraceptive, indometacin, litiu, trimetadiona, acid valproic, doze excesive de vitamina A, si warfarina. Cresterea parului se reia, de obicei, dupa incetarea tratamentului.

Radioterapia. Asemeni anumitor medicamente, radioterapia poate induce o cadere reversibila a parului dupa putine saptamani de la initierea tratamentului.

Intoxicatia cu taliu. Intoxicatia cu taliu induce o alopecie difuza dar temporara la nivelul scalpului. Greata si varsaturile sunt alte semne frecvente. In intoxicatia acuta, pacientul poate suferi de durere la nivelul membrelor, ptoza bilaterala, ataxie, febra, congestie nazala, injectare conjunctivala, si durere abdominala. In intoxicatia cronica, el poate prezenta o piele subtire, translucenta si lucioasa, si semne de afectare renala, precum oligurie.

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!