Trimite unui prieten Printeaza pagina

Infectia urinara in sarcina

Infectiile urinare la gravide sunt intalnite intr-un numar relativ mare de cazuri.

Cauze

Printre germenii cel mai frecvent incriminati in infectiile urinare aparute in timpul sarcinii se remarca Escherichia coli, in aproximativ 90% din cazuri.

Factorii favorizanti ai infectiilor urinare la gravide sunt:

  • modificarile morfofunctionale ale aparatului urinar din timpul sarcinii
  • prezenta de infectii latente cu sau fara pusee evidentiabile clinic din antecedente
  • manevrele instrumentale endoscopice
  • patologia congenitala reno-uretero-vezicala
  • contaminarea din vecinatate

Semne si simptome

Frecventa infectiilor urinare asimptomatice in cursul sarcinii oscileaza intre 3 si 10%.

In cazurile in care semnele si simptomele sunt evidente, se pot distinge trei tipuri de infectie urinara manifesta:

Forma clasica comuna. Tabloul clinic este alcatuit din frisoane, febra, fenomene vezicale, dureri lombare, si cu alterare mai mult sau mai putin intensa a starii generale.

Forma cu nefropatie. Prezinta, pe langa manifestarile generale descrise mai sus, si edeme, hipertensiune arteriala si proteinurie.

Forma toxica. Este mai rar intalnita, fiind o forma septicemica a infectiei urinare, evoluand de cele mai multe ori cu deces matern si fetal.

Tratament

Tratamentul infectiilor urinare din timpul starii de gestatie prezinta o serie de particularitati.

Tratamentul profilactic va respecta urmatoarele principii: o igiena perineala riguroasa, toaleta locala cu spalare cu extindere asupra intregii zone vulvovaginoperineale.

Tot in cadrul masurilor profilactice un rol important il ocupa evitarea efectuarii de catre medic a sondajului si a manevrelor de explorare uretrovezicale.

Tratamentul curativ vizeaza masurile de combatere a fenomenelor simptomatice urinare si masuri terapeutice antiinfectioase.

Durata tratamentului va fi intre 7 si 21 zile, folosindu-se medicatia cea mai eficienta, dar cu risc minim asupra produsului de conceptie.

Tratamentul simptomatic. Febra se combate cu antipiretice (ex. aminofenazona, acid acetilsalicilic), iar durerea prin administrare de antialgice de tipul algocalmin, papaverina sau scobutil.

Tratamentul antimicrobian va fi administrat in functie de agentul etiologic si sensibilitatea lui la antibiotice.

Antibioticele cel mai frecvent utilizate in tratamentul infectiei urinare sunt cloramfenicolul si tetraciclina. Dintre chimioterapice se pot utiliza neoxazolul, sulfametinul, si negramul.

In infectia urinara cronica persistenta se poate face un tratament cu: metenamina, concomitent cu acidifierea urinii.

Durata tratamentului cu antibiotice sau chimioterapice este in medie de 1-2 saptamani. La terminarea sa, se efectueaza obligatoriu analiza urinii.

In caz de persistenta a infectiei, chiar in formele asimptomatice, se va relua tratamentul.


Data ultimei menstruatii:

Selecteaza data ultimei
menstruatii pentru a afla data
probabila a nasterii

Data ultimei menstruatii:


Introdu lungimea medie a ciclului menstrual
pentru a afla data urmatoarei ovulatii

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!



© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii