Aromaterapia

Generalitati

Termenul de "aromaterapie" a fost introdus in literatura medicala in urma cu aproape opt decenii - mai exact in anul 1926 - de scoala de Medicina Lyoneza. De atunci, numerosi cercetatori si medici practicieni din Franta, Anglia, Italia, Germania, USA si din alte ori considera aromaterapia ca pe o latura a fitoterapiei moderne.

Incercand sa definim termenul de "esente aromatice", trebuie sa aratam ca acestea sunt uleiuri esentiale, de regula placut mirositoare, continute de plante, din care se extrag prin distilare cu vapori, prin stoarcere sau prin incizia cojii plantei, extrase cu ajutorul caldurii sau al unor solventi (alcool, eter).

Plantele medicinale contin uleiuri esentiale (aromatizante) in general in doze reduse; altele, in cantitati mai mari (Absint 300 g in 100 kg planta, Eucalipt 3 kg/100 kg, Valeriana 0,950 kg/100 kg).

Prin bogatia in terpene si in fenoli, in alcooli si aldehide, plantele aromatizante au dovedit de-a lungul timpului efecte terapeutice antiseptice, bacteriostatice, dar mai ales bactericide, indreptate impotriva unei multitudini de agenti patogenici infectiosi (microbi, ciuperci, paraziti).

Cele mai multe plante aromatice poseda, pe langa efecte antiseptice, si numeroase altele, pentru care sunt recomandate in afectiuni dintre cele mai diverse, aplicate atat in cura interna cat si externa. Dintre aceste efecte terapeutice retin atentia in special cele: antitoxice, antifermentabile, colagoge, vermifuge etc. Unele au si proprietati hormonale, cu efeete in special asupra corticosuprarenalelor, ovarelor, testiculelor, tiroidei.

Sunt unele plante ale caror uleiuri esentiale au efecte terapeutice multiple. Spre exemplu, Muselul este indicat in cura interna pentru unele dintre proprietatile sale in tratamentul inapetentei, nevralgiilor diverse, migrenei, insomniilor, dispepsiilor, ulcerului gastric, convulsiilor, al depresiilor nervoase etc., iar in administrare externa, in conjunctivite, maladii inflamatorii cutanate, in eczeme, in artrite diverse.

Rozmarinul prin compusii sai chimici, are de asemenea utilizari in diverse boli: astenie, tulburari de memorie, astm bronsic, colita, meteorism abdominal (balonare), hepatita acuta, ciroza hepatica, hipercolesterolemie, nevroza cardiaca, epilepsie, migrena etc.

Practica aromaterapiei a demonstrat ca numeroase tulpini de bacterii rezistente la unele antibiotice pot fi anihilate prin actiunea antibacteriana a uleiurilor esentiale. In acest sens, unele observatii vechi, din medicina traditionala, atesta faptul ca ,,banalul" Busuioc are proprietati antiseptice intestinale, motiv pentru care este utilizat in enterite si enterocolite acute si/sau cronice.

Isopul si Rozmarinul contin un ulei esential denumit borneol, cu marcante proprietati antimicrobiene, dovedite atat in utilizarea interna cat si externa.

O specie de Musetel, si anume cea denumita la noi, nu stim din ce motive, Musetel prost , datorita numeroaselor componente active obtinute din planta, are numeroase indicatii terapeutice in aromaterapia din alte tari. Dintre cele mai frecvente utilizari pentru efectele sale antibacteriene amintim enteritele, enterocolitele, iar pentru cele antiparazitare, ascaridioza si oxiuroza.

Chiar si obinuita Scortisoara, utilizata la noi in scop condimentar, dovedeste proprietati antiseptice si antiparazitare, desi in practica acest lucru este neglijat.

Dar uleiurile esentiale din plante au si alte numeroase proprietati farmaceutice. Fitoterapeutica grupeaza uleiurile esentiale cunoscute pana in prezent, pentru o mai buna sistematizare si cunoastere, in functie de efectul lor terapeutic.

1 2 3 4

inainte

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!