In mitologie, zeului Apollo i se atribuia afirmatia potrivit careia, daca guliile merita greutatea lor in plumb, iar sfeclele greutatea lor in argint, ridichile ar merita desigur greutatea lor in aur, fapt care atesta importanta pe care o dadeau anticii acestei legume, cultivate de peste 4 milenii. Proprietatile medicinale apartin indeosebi ridichilor negre (asa-zisele "ridichi de iarna").
PRINCIPALII CONSTITUENTI
Ridichea de iarna contine 1% proteine, 3% hidrati de carbon, 15 mg% sodiu, 245 mg% potasiu, 25 mg% calciu, 20 mg% fosfor, 0,6% fier, abia 1 mg vitamina A, 0,05 mg% vitamina B1, 0,02 mg% vitamina B2, 0,3 mg% niacina si 25 mg% vitamina C. Ridichile negre, in special, contin un ulei volatil sulfurat. Valoarea energetica este redusa si este exprimata prin 15 kcal la 100 g.
RECOMANDARI TERAPEUTICE
Intern. Sunt considerate in primul rand ca antilitiazice importante, atat in litiaza biliara, cat si in cea renala. Sunt utile de asemeneautile pentru cei cu insuficienta hepatica, colecistita si alte afectiuni hepatice.
Sucul de ridichi indica utilizarea pentru "curatirea" si regenerarea mucoaselor in cazuri de sinuzite sau rinite.
Datorita continutului ridicat in vitamina C, mai putin in Bl, B2 si A, se recomanda in afectiuni carentiale.
Extern. Ridichea rasa are proprieti rubefiante, respectiv de a produce o iritatie locala si prin aceasta un aflux mai mare de sange, o inrosire locala, care provoaca cedarea starilor congestive ale organelor interne (pneumonii, stari congestive al ficatului).
MOD DE INTREBUINTARE
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii