Boli si afectiuni grupate alfabetic

Litiaza renala

Tratamentul medicamentos

1. Litiaza de oxalat de calciu: Daca hiperoxaluria (excesul de oxalat din urina) nu poate fi redusa prin masuri dietetice, atunci se poate incepe tratamentul medicamentos. La o hipercalciurie (exces de calciu din urina) de 5-8mmol/24 ore, alcalinizarea urinii la un pH 6,8-7 este prima masura si aceasta se face cu: citrat alcalin de sodiu/ de sodiu si potasiu/ potasiu si magneziu - Blemaren, Uralit-U, Kalinor, Polylicitra-K (9-12g/zi) sau cu bicarbonat de sodiu (5-l0g/zi).

La o hipercalciurie de peste 8mmol/24 ore tratamentul trebuie sa fie mai sustinut cu: diuretice tiazidice (Nefrix) care induc cresterea reabsorbtiei calciului in rinichi sau cu celuloza fosfatica de sodiu (3-5g/zi) ce se leaga in intestin de ionii de calciu si magneziu avand drept rezultat scaderea concentratiei sanguine a acestora sau cu ortofosfati (Sandoz-Phosphate l-2g x 3/zi) ce cresc excretia de pirofosfafi (inhibitori de cristalizare) si scade excretia de calciu, si inhibitori de prostaglandinsintetaza: Celebrex (1 tb./zi), Arthotrec 75mgx2/zi.

Daca se asociaza o uricozurie de peste 4mmol/24 ore vom recomanda restrangerea aportului proteic alimentar, alcalinizarea urinilor (Blemaren sau bicarbonat de sodiu) si administrarea de xantinoxidazS (Allopurinol, Milurit 100-300mg/zi).
La o citraturie sub 2,5mmol/24 ore se va recomanda cresterea aportului de vegetale in alimentatie si a lichidelor alcalinizante, iar la nevoie se vor folosi citrat alcalin sau bicarbonat de sodiu.

2. Litiaza de acid uric: tratamentul de dizolvare are 3 componente importante:

cresterea pH-ului urinar la 7-7,2 (alcalinizarea urinilor) cu: citrat alcalin de sodiu/de sodiu si de potasiu (Blemaren, Uralyt-U, Kalinor, Polycitra-K etc.) sau cu bicarbonat de sodiu (4.5-5g/zi)
scaderea excretiei de acid uric prin: reducerea aportului proteic (maxim 100g/zi carne si preparate din came); inhibarea producerii interne de acid uric cu Allopurinol
cresterea diurezei - prin consum sustinut de lichide care pe de o parte alcalinizeaza urina iar, pe de alta parte, produc dilutia ei.

3. Litiaza de fosfat de calciu: tratamentul medicamentos al acestui tip de litiaza are drept scop eradicarea infectiei urinare prin antibioterapie tintita, dupa antibiograma si supravegheata prin uroculturi repetate. In strategia eradicarii infectiei, alaturi de antibioterapie se afla acidifierea urinii cu :

clorura de amoniu 200-500 mg x 3/zi astfel incat pH-ul urinar sa fie mentinut sub 6,2
L-methionine 1000 mg x 3/zi.

Daca exista si o hipercalciurie peste 8mmol/24 ore se vor administra diuretice tiazidice (Nefrix 25 mg x 1-2/zi). Daca fosfaturia depaseste 35 mmol/zi putem administra hidroxid de aluminiu ce inhiba absorbtia intestinala a fosfatului. Doza este de 2,5-3,5 g x 3/zi.
Si aici sunt valabile masurile generale privind preventia recidivei litiazice (consum abundent de lichide, greutate ideala, odihna suficienta etc.), insistand si asupra altor 2 factori: prevenirea infectiei urinare (evitarea expunerilor prelungite la frig, umezeala, igiena perineala riguroasa, verificarea periodica a uroculturii) si activitate fizica adecvata varstei (formarea calculilor de oxalat de calciu poate fi favorizata de imobilizarea prelungita la pat).

4. Litiaza de struvit: tratamentul infectiei urinare ramane unul dintre scopurile principale ale tratamentului. Acest deziderat se realizeaza, ca si in cazul precedent, printr-o antibioterapie tintita (si controlata) si acidifierea urinii.

5. Litiaza de cistina: Pentru a creste solubilitatea cistinei este necesara cresterea pH-ului urinar peste 7,5 cu citrat alcalin (Blemaren etc) sau bicarbonat de sodiu. Trebuie exclusa coexistenta unei infectii urinare sau tratamentul antibiotic sustinut daca aceasta este prezenta. Un alt obiectiv este cresterea citraturiei la 3-3,5mmol/24 ore prin administrarea de acid ascorbic (3-5g/zi - tablete efervescente de vitamina C deoarece tabletele obisnuite acidifica urinile); deoarece dozele mari de vitamina C au reputatia de a provoca hiperoxalurie (exces de oxalate in urina), oxaluria trebuie verificata periodic.

6. Litiaza de xantina: La momentul actual nu exista optiuni medicamentoase pentru tratamentul xantinuriei primare. Singurele masuri utile s-au dovedit cura de lichide (3 l/zi) si o dieta cu un continut redus de proteine.

7. Litiaza de urat de amoniu: Chemolitoliza (distructia chimica) calculilor de urat de amoniu nu este posibila, de aceea pentru calculii ce nu se pot elimina spontan se impune un tratament endourologic (litotritie (faramitarea) extracorporeala, nefrolitotomie percutanata, ureteroscopie retrograda). Tratamentul infectiei urinare reprezinta o prioritate. Daca dupa tratamentul� infectiei pH-ul urinar se mentine peste 6,8 se recomanda acidifierea urinii (clorura de amoniu). Daca uricozuria este mai mare de 4mmol/zi se va folosi Allopurinol.

1 2 3 4 5 6 7 8 9

inapoi inainte

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!