Tratamentul cancerului cavitatii bucale implica de regula colaborarea mai multor medici specialisti: un medic chirurg, un medic oncolog (specialist in tratamentul nechirurgical al cancerului, precum radioterapie sau chimioterapie), un medic anatopatolog, un medic radiolog (specializat in radioterapie), un medic dentist, un medic nutritionist, si in unele cazuri, un medic psiholog.
Inainte de inceperea tratamentului pentru cancer, se va efectua un consult stomatologic complet, si se vor trata problemele dentare. Deoarece radioterapia face dintii mai sensibili si vulnerabili la infectii, este foarte important ca pacientul sa aibe o sanatate dentara adecvata.
Se recomanda ca pacientul sa renunte la fumat si/sau la consumul de alcool, deoarece aceste obiceiuri scad sansele de succes al tratamentului.
Medicul va intocmi un plan de tratament, insa decizia finala apartine pacientului. Se recomanda ca pacientul sa se informeze asupra avantajelor si dezavantajelor fiecarei terapii si despre efectele lor secundare.
Tratament chirurgical
Scopul tratamentului chirurgical in cazul cancerului cavitatii bucale este de a indeparta orice tesut afectat, incercand pe cat posibil sa se pastreze integritatea tesuturilor sanatoase.
Terapie fotodinamica. In stadiile initiale ale cancerului, este posibil sa se indeparteze tumorile prezente printr-un tip de chirurugie laser, numit terapie fotodinamica. Aceasta tehnica implica administrarea unui medicament ce creste sensibilitatea la efectele luminii. Apoi se utilizeaza un laser pentru a extirpa tumoarea.
Tratament chirugical clasic. In stadiile mai avansate ale cancerului cavitatii orale poate fi necesar sa se indeparteze o portiune din mucoasa orala, si in unele cazuri, chiar o portiune de piele faciala. Pielea indepartata poate fi inlocuita cu o grefa de tegument prelevata de la nivelul antebratului sau pieptului.
Daca este afectata limba, va fi necesar sa se inlature o portiune din aceasta (glosectomie partiala). Limba este apoi reconstruita prin grefe tisulare.
Daca cancerul s-a extins la mandibula trebuie indepartat chirurgical. Portiunea de os extrasa poate fi inlocuita printr-o grefa osoasa prelevata de la alt os din corp.
In unele cazuri, alte oase, precum oasele zigomatice (pometii), sunt afectate si trebuie indepartate pentru a inlatura cancerul. Locul lor poate fi luat de proteze de forma si dimensiunea osului extras.
De asemenea, poate fi necesar sa se extirpe nodulii limfatici invecinati zonei afectate, printr-o procedura numita disectia gatului. Frecvent, disectia gatului este efectuata ca u masura preventiva, deoarece nodulii limfatici pot contine un numar mic de celule canceroase ce nu pot fi detectate prin teste medicale.
Alte tipuri de tratament
Radioterapia. Raditerapia consta in utilizarea radiatiei pentru a distruge celulele canceroase. In unele cazuri, radioterapia este suficienta pentru a indeparta cancerul, insa de regula este efectuata dupa tratamentul chirurgical pentru a preveni reaparitia cancerului.
Radioterapia se efectueaza zilnic pe o perioada de 3-7 saptamani, in functie de marimea si extinderea cancerului.
Radioterapia poate afecta insa si tesuturile sanatoase, prezentand o serie de efecte secundare, precum:
Cel mai adesea efectele secundare dipar o data cu incetarea tratamentului.
Radioterapia interna. Este un tip de radioterapie frecvent folosit in tratamentul cancerului lingual in stadii initiale. Consta in introducerea unor fire sau ace radioactive direct in tumoare, sub anestezie generala. Firele (sau acele) elibereaza o doza de radiatie in tumoare.
In cursul tratamentului, pacientul este tinut singur intr-o camera a spitalului. Desi dozele de radiatie administrate sunt in general sigure, pacientul nu poate fi vizitat de familie sau prieteni din pricina riscului de expunere la radiatie. Majoritatea sedintelor de radioterapie interna dureza in jur de 1-8 zile.
Implantele radioactive cauzeaza inflamatia gurii, iar pacientul va simti o durere slaba 5-10 de la indepartarea lor. In cursul acestei perioade se recomanda consumul alimentelor reci si moi, si evitarea consumului de alcool si fumatului.
Chimioterapia. Chimioterapia este frecvent folosita in combinatie cu radioterapia atunci cand cancerul este extins sau cand exista un risc crescut de revenire a bolii.
Chimioterapia consta in administrare de medicamente anticancerigene puternice. Aceste medicamente pot altera ADN-ul celulelor canceroase, blocand abilitatea lor de a se inmulti.
Medicamentele utilizate in chimioterapie pot uneori leza si tesuturile sanatoase, pe langa cele canceroase, si frecvent se apar efecte secundare. Efectele adverse ale chimioterapiei includ: greata, varsaturi, caderea parului, si oboseala. Insa, efectele adverse dispar de regula dupa incetarea tratamentului.
Chimioterapia slabeste de asemenea sistemul imun, crescand riscul de infectii.
Terapie cu anticorpi monoclonali. Anticorpii monoclonali sunt anticorpi creati in laborator. Ei au ca scop detectarea si atacul direct al celulelor canceroase.
In tratamentul cancerului cavitatii bucale se administreaza cetuximab. Acesta detecteaza anumite proteine localizate pe suprafata celulelor canceroase, cunoscute sub denumirea de receptori ai factorului de crestere epidermic. Aceste proteine speciale ajuta la dezvoltarea cancerului, astfel incat prin distrugerea lor se previne extinderea tumorii. Cetuximab este de regula folosit in asociere cu chimioterapia si radioterapia.
Cetuximab se administreaza intravenos. Prima doza se administrea lent, in decurs de putine ore. Dozele ulterioare se vor administra saptamanal in decurs de o ora.
Efectele secundare ale cetuximab sunt de regula slabe, si includ:
In unele cazuri, cetuximab poate declansa reactii alergice, precum inflamarea limbii sau gatului. Ocazional, aceste reactii alergice pot fi severe si chiar fatale. Ele apar la aproximativ 3% dintre pacienti.
Complicatiile tratamentului
Atat radioterapia cat si tratamentul chirurgical pot afecta limba, gura sau gatul, ducand la aparitia disfagiei (dificultatii la inghitire).
Disfagia este o tulburare ce trebuie luata in serios, deoarece, in afara de riscul evident de malnutritie, creste sansele patrunderii alimentelor in caile aeriene si plamani. Aceasta poate cauza o infectie toracica, cunoscuta sub denumirea de pneumonie de aspiratie.
De asemenea, radioterapia si interventiile chirurgicale pot afecta vorbirea, facand dificila pronuntarea anumitor sunete si cuvinte. In cazurile mai grave, pacientul se face cu greu inteles.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii