Boli si afectiuni grupate alfabetic

Tulburarea histrionica de personalitate

Se caracterizeaza prin stilul comportamental excesiv preocupat de propria aparenta, de atragerea atentiei celorlalti asupra propriei persoane, exagerat in exteriorizarea emotiilor, cu toleranta scazuta la frustrare si izbucniri furioase consecutive.

Histrionicii se comporta si vorbesc intr-o maniera dramatica, teatrala, colorat, demonstrativ, preocupati vizibil de a impresiona pe cei din jur pana la a deveni manieristi si seducatori. Preocuparea pentru aparenta proprie este cel mai vizibil exprimata de stilul neobisnuit, provocator de a se imbraca, de a se farda (in cazul femeilor) de a aborda o coafura iesita din comun etc.

Discursul este excesiv de impresionist, lipsit de amanunte, preferand unei descrieri judicioase un adjectiv teribilist, hiperbolizant. Desi aparenta ii face atragatori, chiar fermecatori, un observator atent li va califica drept inautentici, artificiali, inconsistenti.

De altfel sunt usor sugestionabili, fiind usor influentati de circumstante sau de alte persoane. Persoana este extraverta, excitabila, excesiv de emotionala.

Tind sa-si exagereze sentimentele si gandurile, prezentand orice eveniment din viata proprie ca mai important decat este in realitate. Pe cat de dramatice sunt expresiile lor emotionale, pe atat de inconstante, schimbatoare si superficiale se dovedesc in cele din urma.

Au o incapacitate de a mentine o relatie profunda, care sa presupuna un atasament afectiv real si autentic. Relatiile lor emotionale sunt superficiale, ei fiind orgoliosi, preocupati de sine, nestatornici si schimbatori. Daca nu li se acorda atentie, vor plange, vor fi indispusi, vor acuza pe altii.

Comportamentul seductiv duce si la erotizarea relatiei terapeutice. Ei actioneaza in sensul sexual mai mult pentru a se asigura ca sunt atractivi pentru celalalt sex, nevoia lor de a se autoconvinge de aceasta fiind practic fara de sfarsit. Ei pot fi disfunctionali sexual: femeile anorgasmice, barbatii impotenti.

Epidemiologie

Prevalenta in populatia generala este de 2-3%, probabil femeile sunt mai frecvente pentru ca primesc diagnosticul mai frecvent, in timp ce barbatii sunt probabil sub-diagnosticati.

10-15% din pacientii aflati in tratament in serviciile de psihiatrie ambulatorie sau cu paturi se constata ca au si aceasta tulburare daca sunt evaluati cu interviuri structurate. In unele studii s-au gasit comorbiditati ale tulburarii cu tulburarea de somatizare si alcoolismul.

Tulburarea este mai frecventa printre rudele de gradul I ale celor care au tulburarea.

Evolutia este variabila, atenuandu-se cu varsta. Se poate complica cu tulburarea de somatizare, tulburarea disociativa, conversiva, de dinamica sexuala, tulburarile de dispozitie si adictia la substante. In situatii critice de stres extrem se poate decompensa psihotic tranzitoriu.

Tratamentul este, in principal, psihoterapic (psihanaliza, terapie de grup), avand ca obiectiv explicarea si clarificarea emotionalitatii. Tratamentul psiho-farmacologic se adreseaza comorbiditatilor si starilor emotionale/psihotice tranzitorii (doze mici de benzodiazepine si/sau antipsihotice).

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!