Boli si afectiuni grupate alfabetic

Delirium

Delirium-ul (starea confuzionala) constituie totdeauna o urgenta medicala.

Semne si simptome

tulburarea de constiinta (reducerea/disparitia capacitatii de focalizare, fixare si mobilizare a atentiei)
tulburari cognitive (atentie - orientare, memorie, rationament - judecata - limbaj)
tulburari de perceptie (iluzii patologice, halucinatii vizuale, tactile)
tulburari de gandire (idei delirante fragmentare)
tulburari de dispozitie
tulburari psiho-motorii

Factorii de risc

varsta inaintata (peste 65 de ani, limita pe care o depasesc aproximativ jumatate din pacientii spitalelor generale)
malnutritia (intalnita la alcoolicii cronici degradati social, asa-numitii homeless)
tulburari preexistente cerebrale (vasculare - ateroscleroza cerebrala, traumatisme etc.)
boli generale concomitente (infectioase, diabet, hipertensiune arteriala, cancere)
episoade anterioare de delirium.

Cauze

Infectioase: meningita, encefalita, sifilis etc.
Sevraj: alcool, barbiturice, sedative-hipnotice
Metabolice: insuficienta hepatica/renala, acidoza, alcaloza, dezechilibru hidro-electrolitic
Traumatisme: stari postoperatorii, arsuri mari, atacuri CNS, tumori cerebrale, abcese cerebrale, hidrocefalie cu presiune normala, crize comitiale etc.
Hipoxie: intoxicatia cu monoxide de azot, anemii severe, insuficienta cardio-respiratorie, hipotensiune arteriala etc.
Deficit de vitamine: vitamina B12, tiamina, niacina
Endocrinopatii: hiper-/hipoadrenocorticism, hiper-/hipoglicemie
Acccidente vasculare: encefalopatie, hipertensiune arteriala, stare de soc, hemoragii masive
Substante toxice/droguri: medicamente
Metale grele: plumb, mercur, mangan
Medicamente care pot induce delirium: antibiotice, antiinflamatoare, amfetamine, sedativo-hipnotice, antineoplazice, anticolinergice, antihistaminice, antiparkinsoniene, analgetice, antidepresive, opioide, anticonvulsivante, beta-blocante

Diagnostic

Investigatiile necesare sunt:

hemoleucograma completa
toate testele biochimice uzuale (testele hepatice, tiroidiene; radiografia pulmonara; urocultura, testele toxicologice in urina; computer tomograma craniana/RMN craniana; EEG; eventual punctia lombara daca sunt semne de iritatie meningeala)

Prognosticul

Este in general prost. Diferiti autori estimeaza mortalitatea in primele 3 luni dupa un episod de delirium la 25-35%, iar dupa 1 an la 50%.

Tratamentul

a) Primul obiectiv este tratarea cauzei primare atunci cand aceasta este cunoscuta

b) Nursing-ul - urmareste asigurarea unui cadru suportiv si protectiv unui bolnav care nu coopereaza (isi scoate adesea liniile de perfuzie ceea ce necesita contentie adecvata si supraveghere atenta, aceasta insemnand un serviciu de terapie intensiva bine incadrat cu personal, ideal fiind ca unui astfel de bolnav sa-i fie alocat un cadru mediu medical pentru asigurarea nursingului)
Masurile de nursing urmaresc:

sa asigure un mediu calm, linistit, singur in camera
pe durata noptii trebuie asigurata o lumina slaba, care sa nu-l impiedice sa adoarma, dar sa-l ajute sa se orienteze, sa perceapa adecvat mediul in care se afla
sa se reduca nivelul de dezorientare prin posibilitatea de a vedea un ceas, un calendar in momentele de (partiala) luciditate care interfere cu starea confuzionala, chiar un televizor cu programe corespunzatoare, de a primi vizitatori
informarea pacientului, atunci cand este posibil, despre starea sa si posibilitatile terapeutice, asigurandu-l si securizandu-l astfel fata de efectul tulburarilor de perceptie si gandire, care sunt anxiogene
familia pacientului trebuie informata despre sta�rea pacientului si posibilitatile evolutive, pentru a reduce nivelul de anxietate provocata de bruschetea aparitiei si starea de agitatie a pacientului

c) Medicatia urmareste in primul rand reechilibrarea hidro-electrolitica si tratamentul bolii de baza, atunci cand este posibil.

Pentru starile de agitatie cu productivitate psihotica mare (iluzii, halucinatii, idei delirante) este indicat haloperidolul (Haldol, Haloperidol, fiole de 5 mg) in doze de 5-20 mg intramuscular repetabile la 2 ore in caz ca pacientul nu s-a linistit, dar nu mai mult de 40 mg/zi.
Haloperidolul este preferat pentru incisivitatea lui anti-psihotica si lipsa efectelor secundare pe sistemul cardiovascular. Cand starea pacientului o permite, se poate administra si per os (tablete de 1 sau 5 mg sau picaturi, dozatul fiind 10 pic. = 1 mg). La pacientii in varsta, dozele bine tolerate sunt de 0,5-1 mg de 2-3 ori/zi.
Anxioliza (tratamentul anxiozitatii) este un obiectiv terapeutic important, realizabil cu benzodiazepine, care au avantajul de a fi bine tolerate (inclusiv hepatic) si de a induce somnul si reduce agitatia psiho-motorie.
Pot fi utilizate lorazepamul intramuscular/per os, 1-2 mg odata , repetabil pana la linistire, clonazepamul 0,5-2 mg (Rivotril tablete de 0,5 sau 2 mg), midazolamul (Dormicum tablete de 7,5 mg sau fiole de 5 mg) 1-3 mg repetabile de asemenea. Un ataractic util este hidroxizin (Hidroxizin/Atarax tablete 25 mg) 25-50 mg intamusculare/per os repetabil la doua ore pana la calmare.
Pentru pacientii foarte agitati se poate administra midazolam (Dormicum) in perfuzie continua in doza de 0,6-6 micrograme/kg/min
Intrucat dozele mari de benzodiazepine pot deprima centrii respiratori se prefera uneori combinarea haloperidolului cu o benzodiazepina.

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!