Boli si afectiuni grupate alfabetic

Hiperplazia adenoida si amigdaliana

Hiperplazia adenoida si amigdaliana reprezinta cresterea excesiva in volum a glandelor limfatice localizate in partea posterioara a cavitatii bucale.

In zona posterioara a cavitatii bucale, superior si inferior de palatul moale, se gasesc doua perechi de glande limfatice - polipii si amigdalele.

Amigdalele sunt vizibile in spatele ultimiilor molari, iar polipii (adenoizii) sunt localizati imediat superior de amigdale, fiind ascunsi vederii de catre palat. Impreuna, aceste 4 glande limfatice pazesc intrarea principala in organism a invadatorilor straini - microbii pe care ii respiram sau ingeram.

Comparativ cu restul tesuturilor, cel limfatic atinge dezvoltarea maxima in copilarie. In acest fel copiii isi dezvolta mai bine imunitatea de care au nevoie sa supravietuiasca.

In afara tiparului normal de crestere, tesutul limfatic se dezvolta excesiv in cursul unei infectii acute, deoarece isi mareste spontan activitatea imuna pentru a putea lupta impotriva microbilor. Adesea, el nu revine la marimea sa anterioara si astfel, cu fiecare infectie, polipii si amigdalele isi maresc dimensiunile. Pentru a inrautati lucrurile, structura spongioasa a acestor glande poate oferi adaposturi sigure germenilor, in care organismul nu ii poate ajunge si elimina.

Cauze

Majoritatea cazurilor de hiperplazie adenoida si amigdaliana sunt cauzate de tiparul normal de crestere al tesutului limfatic.

Mai rar, hiperplazia poate datora infectiilor repetate provocate de raceli, mononucleoza si, in trecut, difterie. Aceste infectii acute ale glandelor limfatice sunt denumite de regula amigdalite, polipii nefiind luati in considerare deoarece nu pot fi vizualizati fara instrumente speciale.

Semne si simptome

Printre manifestarile bolii se numara amigdalele dureroase, inrosite, si adesea ulcerate, marirea nodulilor limfatici submandibulari, febra si starea generala de discomfort.

Dupa ce infectia acuta se reduce, simptomele sunt generate doar de marimea crescuta a glandelor limfatice. Niste amigdale exagerat de dezvoltate pot tulbura respiratia si inghitirea, desi aceasta situatie se intalneste destul de rar. Polipii mariti pot ingreuna respiratia nazala si determina copilul sa respire pe gura.

Deoarece inconjoara singura legatura dintre urechea medie si trompa lui Eustachio, polipii pot, de asemenea, bloca aceasta comunicare, cauzand infectii ale urechii medii.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe vizualizarea directa a amigdalelor. Medicul foloseste instrumente speciale pentru a apasa limba si a vedea amigdalele. Amigdalele marite pot prezenta cripte profunde ce contin tesut necrotic.

Vizualizarea polipilor necesita utilizarea unei oglinzi speciale, de mici dimensiuni sau a unui fibroscop.

Prin prelevarea unor monstre de la nivelul amigdalelor sau faringelui, sau prin efectuarea testului de mononucleoza, pot fi indentificate microorganismele ce au cauzat infectia.

Tratament

Tratamentul standard consta in trecut in indepartarea chirurgicala a amigdalelor si/sau polipilor dupa mai multe episoade de infectie acuta a urechii sau faringelui. Aceasta interventie chirurgicala este denumita tonsilectomie si respectiv adenoidectomie.

Insa, parerea medicilor s-a modificat dupa descoperirea faptului ca acest tesut este benefic pentru dezvoltarea imunitatii. De exemplu, copiii carora le-au fost indepartate amigdalele si polipii au dezvoltat doar jumatate din imunitate la vaccinul polio oral.

In plus, tratamentul infectiilor faringiene si otice prin administrare de antibiotice, si al infectiilor recurente ale urechilor prin drenaj chirurgical pe la nivelul timpanului (timpanostomie), a redus semnificativ incidenta tratamentului chirurgical.

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!