Desi paralizia Bell nu este fatala, prezinta manifestari asemanatoare celor specifice unor probleme grave de sanatate (ex. atacul vascular cerebral). Astfel, se recomanda un consult medical imediat.
Faptul ca diagnosticul paraliziei Bell este stabilit prin excluderea altor boli devine aparent in cursul examinarii medicale. Afectiunile de care trebuie diferentiata paralizia cuprind boli demielinizante (ex. scleroza multipla), tumori cerebrale, atac vascular cerebral, infectii bacteriene sau virale, si fracturi osoase.
In cursul consultului, pacientul este intrebat despre existenta altor boli, infectii, traumatisme, si simptome recente. Se efectueaza o examinare vizuala a urechilor, gatului si sinusurilor, si este testat auzul.
Intensitatea simptomelor este estimata prin urmarirea fetei in repaus si in cursul efectuarii miscarilor voluntare, precum incretirea fruntii, tuguierea buzelor si inchiderea ochilor. Miscarile involunatre sunt evaluate in combinatie cu cele voluntare. Se face un examen neurologic pentru a exclude implicarea altor parti ale sistemului nervos diferite de nervul facial, a carei prezenta ar exclude diagnosticul de paralizie Bell.
In afara de evaluarea istoricului medical al bolnavului, sunt necesare teste de sange si, ocazional, o analiza a lichidului cefalorahidian. Acestea ajuta la indentificarea unei infectii bacteriene sau virale sau a unei boli inflamatorii (in caz ca exista).
Teste electrofiziologice, in cadrul carora un nerv sau un muschi este stimulat artificial, pot fi folosite pentru a evalua starea nervului si muschilor faciali. Cel mai frecvent utilizate sunt electromiografia, care masoara miscarea musculara voluntara, si testarea vitezei de conducere nervoasa, care estimeaza extinderea degenerarii nervoase.
Testele imagistice pot fi, de asemenea, incluse in cadrul diagnosticului. Ele pot include radiografii, IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) si computer tomografie. Aceste investigatii, in special IMR-ul, permit vizualizarea propriu-zisa a nervului facial.
Odata exclusa existenta altor afectiuni, se stabileste diagnosticul de paralizie Bell. Daca controlul musculaturii faciale (chiar si intr-o mica masura) nu revine in decurs de 3-4 luni, diagnosticul de paralizie Bell trebuie reconsiderat.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii