Meduloblastomul este cea mai frecvent intalnita tumoare cerebrala la copii. El se dezvolta la nivelul portiunii posterioare si inferioare a creierului, numita cerebel.
Ca in majoritatea cazurilor de cancer, meduloblastomul reprezinta o colectie de celule anormale, care cresc si se inmultesc rapid si necontrolat.
Tumoarea se extinde frecvent si in alte zone ale creierului, precum si la maduva spinarii. Mai rar, se poate raspandi si la oase si maduva osoasa.
Este important de retinut ca meduloblastomul nu este o afectiune contagioasa. Bolnavul nu poate raspandi cancerul la persoanele cu care intra in contact.
Cauze
In majoritatea cazurilor, nu se cunoaste cauza aparitiei meduloblastomului. Din motive necunoscute pe deplin, celuleld nervoase normale se transforma in celule maligne, si incep sa se divida rapid si necontrolat ducand la formarea tumorii.
Exista cazuri rare in care pacientii prezinta o predispozitie genetica la dezvoltarea meduloblastomului. La majoritatea bolnavilor, insa, nu s-au descoperit factorii declansatori ai tumorii.
Semne si simptome
Frecvent, din pricina localizarii, meduloblastomul poate ingreuna fluxul lichidului cefalorahidian (LCR). Acesta reprezinta lichidul produs de creier, care tapeteaza si protejeaza encefalul si maduva spinarii de socuri.
Atunci cand circulatia LCR este perturbata, lichidul se acumuleaza exercitand presiune asupra creierului. Cresterea acestei presiuni duce la dureri de cap persistente, greata si varsaturi.
Printre semnele si simptomele cauzate de meduloblastom se mai pot intalni:
La infanti, manifestarile pot fi mai putin evidente. Ei pot prezenta o circumferinta mare a capului, activitate redusa, apetit scazut si/sau iritabilitate.
Diagnostic
Diagnosticul de meduloblastom este adesea suspicionat atunci cand copilul dezvolta unul sau mai multe dintre manifestarile enumerate mai sus.
Medicul va cere efectuarea unei computer tomografii (CT), test imagistic care poate confirma prezenta unei mase anormale la nivelul cerebelului.
Odata ce existenta tumorii a fost stabilita, se va realiza un IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) pentru a determina mai bine marimea, localizarea si limitele acesteia.
Insa, diagnosticul de meduloblastom nu poate fi confirmat doar cu ajutorul testelor imagistice. Acesta se stabileste cu certitudine numai in urma prelevarii unei monstre din tumoare (biopsie) si studierii sale la microscop.
Dupa precizarea diagnosticului, este important sa se determine daca cancerul sa raspandit sau nu si la maduva spinarii. In acest scop se va efectua o IRM a coloanei vertebrale. De asemenea, se poate apela si la o punctie a coloanei. Aceasta procedura consta in introdurducerea unui ac in coloana pentru a aspira o monstra de lichid cefalorahidian. Monstra va fi analizata la microscop pentru a descoperi celulele maligne (in caz ca exista).
In cazuri foarte rare, meduloblastomul este raspandit si la oase in momentul stabilirii diagnosticului. Insa, daca bolnavul prezinta simptome care sugereaza ca tumora s-ar fi extins, medicul poate opta sa efectueze si alte teste, precum radiografii ale oaselor si/sau biopsii de maduva osoasa.
Tratament
Tratamentul meduloblastomului difera in functia de extinderea bolii, insa, in general, acesta consta dintr-o combinatie a urmatoarelor: tratament chirurgical, radioterapie, si chimioterapie.
Tratamentul chirurgical este foarte important. Este esential ca medicul chirurg sa indeparteze o parte cat mai mare din tumoare.
Meduloblastomul este foarte sensibil la radioterapie. Din nefericire, insa, aceasta prezinta efecte secundare pe termen lung, in special la copiii mici. Din acesta considerenta, se incearca evitarea pe cat posibil a utilizarii radioterapiei la copii, inlocuind-o cu chimioterapia.
In unele cazuri, se apeleaza la doze foarte mari de chimioterapice, urmate de un transplant de maduva osoasa, pentru a evita folosirea radioterapiei.
Din pacate, ca in majoritatea cazurilor de cancer, exista posibilitatea ca tumoarea sa revina dupa tratament. Din acest motiv, pacientii trebuie sa efectueze periodic teste imagistice pentru a descoperi o eventuala recurenta. Este important ca recurenta sa fie identificata cat mai timpuriu pentru ca sansele tratamentului sa fie mai mari.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii