Boala Charcot-Marie-Tooth

• Generalitati
• Cauze
• Semne si simptome
• Diagnostic
• Tratament
• Complicatii

In functie de simptomele prezente si de severitatea acestora, tratamentul consta din una sau mai multe metode de terapie.

Fizioterapie. Este una dintre principalele metode de tratament utilizata pentru reducerea simptomelor si incetinirea evolutiei bolii Charcot-Marie-Tooth. Fizioterapia implica efectuarea unor exercitii fizice de intensitate mica, precum stretching, inot, etc. Medicul va intocmi un plan individual pentru a creste forta musculara si a incetini deteriorarea nervilor.

Pacientii cu boala Charcot-Marie-Tooth pot gasi fizioterapia dificila, insa este foarte important sa se urmeze tratamentul.

Terapia ocupationala. Este utila bolnavilor care prezinta slabiciune musculara la nivelul bratelor si mainilor, care ingreuneaza efectuarea activitatilor zilnice. Terapia ocupationala instrueste pacientul in folosirea unor mijloace adaptative pentru a compensa dificultatile (de exemplu, haine care prezinta capse in loc de nasturi sau obiecte magnetice care sa ajute la ridicarea obiectelor).

Tratamentul durerii. Exista doua tipuri de durere asociate cu boala Charcot-Marie-Tooth:

1. durere musculara si articulara cauzata de stresul la care este supus organismul
2. durere neuropatica cauzata de lezarea nervilor

Durerea musculara si articulara poate fi tratata cu succes prin administrare de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, precum ibuprofen. In unele cazuri aceste medicamente ajuta si la reducerea durerii neuropatice.

Daca durerea persista, se recomanda administrarea de antidepresanti triciclici. Aceste medicamente sunt utilizate in tratamentul depresiei, insa s-au dovedit utile in tratarea anumitor cazuri de durere neuropata. Efectele secundare ale antidepresantilor triciclici includ: uscaciunea gurii, constipatie, transpiratie, afectarea vederii, ameteala, si tulburari urinare. Efectele secundare se reduc dupa 7-10 zile termen in care organismul se obisnuieste cu medicamentele.

Tratamentul chirurgical. Daca boala Charcot-Marie-Tooth cauzeaza malformatii semnificative ale picioarelor, care pot determina durere pot fi necesare interventii chirurgicale pentru corectarea loc. Exista 3 tipuri principale de tehnici chirurgicale utilizate in corectarea malformatiilor: osteotomia, artrodeza si eliberarea (desprinderea) fasciei plantare.

Osteotomia este o procedura chirurgicala utilizata pentru a corecta platfusul. Se efectueaza o incizie in picior, iar chirurgul repozitioneaza oasele de la acest nivel pentru a corecta forma. Dupa operatie piciorul (picioarele) va fi mentinut in ghips pana cand oasele se vor vindeca.

Artrodeza poate fi de asemenea utilizata pentru a corecta platfusul, precum si pentru a reduce durerea articulara si corecta malformatii ale calcaielor. Implica fuzionarea celor 3 articulatii principale din portiunea posterioara a piciorului, cu scopul de a conferi rezistenta, a le corecta forma si a reduce durerea. Dupa interventie piciorul (picioarele) va fi mentinut in ghips, si nu este permis sa se efectueze presiune asupra sa timp de 6 saptamani. Pacientul va necesita carje sau scaune cu rotile. Odata ce se va putea exercita presiune asupra piciorului, ghipsul va fi mentinut pentru inca 6 saptamani (12 saptamani in total). Recuperarea completa dureaza aproximativ 10 luni.

Desprinderea fasciei plantare este o procedura chirurgicala utilizata pentru a reduce durerea persistenta de la nivelul calciului, care este cauzata de inflamarea tendoanelor. Se indeparteaza o parte din tendon iar portiunea ramasa este repozitionata si lasata sa se vindece. Piciorul (piciorele) va fi mentinut in ghips timp de 3 saptamani si nu este voie sa se exercite presiune asupra sa.