O parte dintre bolnavii cu leucemie cu celule paroase sunt asimptomatici sau prezinta foarte putine simptome, si nu necesita instaurarea unui tratament. In general, tratamentul trebuie inceput daca pacientul este simptomatic sau daca exista dovezi clare ca boala progreseaza.
Spre deosebire de alte tipuri de leucemie limfatica cronica, leucemia cu celule paroase raspunde foarte bine la tratament. Acesta este alcatuit din 3 metode (abordari principale): chimioterapie, splenectomie si imunoterapie.
Prima linie de tratament o constituie analogii purinici. Pacientii pot prezenta si efecte secundare, precum febra, greata, varsaturi, fotosensibilitate si keratoconjunctivita.
Imunoterapia consta in folosirea celulelor propriului sistem imun pentru a combate cancerul. In cazul leucemiei cu celule paroase se apeleaza la tratamentul cu interferon, substanta produsa de leucocite, care stimuleaza limfocitele Natural killer. Boala raspunde foarte bine la terapia cu interferon, prezentand imbunatatiri in aproximativ 80% din cazuri, insa nu exista dovezi de vindecare. Efectele secundare ale tratamentului cu interferon includ febra, mialgie, stare de rau, eruptii cutanate, si tulburari gastrointestinale.
In cazul pacientilor cu splenomegalie masiva sau hipersplenism sever, spenectomia reprezinta cea mai buna optiune de tratament. Daca pacientul nu poate suporta interventia chirurgicala se poate apela la iradierea splinei. Cand splenectomia nu este semnificativa, se poate utiliza un tratament chimioterapic.
Majoritatea pacientilor au un prognostic bun, prezentand rate de supravietuire de 10 ani sau mai mult.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii