Aerul respirat este in mare parte alcatuit din 2 gaze, azot (78%) si oxigen (21%). Spre deosebire de oxigen, azotul este un gaz inert biologic, ceea ce inseamna ca nu este metabolizat de organism. Din acest motiv, majoritatea volumului de azot inhalat este evacuat in cursul expirului, insa o parte se dizolva in sange si in alte tesuturi corporale.
In cursul unei scufundari, volumul de oxigen inhalat este mai mare decat in mod obisnuit. Aceasta se intampla deoarece presiunea exercitata de apa este mai mare decat presiunea atmosferica. Pe masura ce creste adancimea apei, se mareste si presiunea acesteia, si implicit presiunea azotului din aerul comprimat inhalat de catre scafandru. Deoarece presiunea crescuta cauzeaza o crestere a densitatii gazoase, scafandrul inhaleaza din ce in ce mai mult azot cu fiecare respiratie, pe masura ce se adanceste. Insa, in loc sa fie exhalat, volumul aditional de oxigen este dizolvat in tesuturi, unde ramane pana cand scafandrul isi incepe ascensiunea. O data cu ascensiunea, are loc procesul de decompresie (scade presiunea apei), si o data cu acesta, volumul aditional de azot difuzeaza treptat din tesuturi in sange, de unde ajunge la plamani fiind evacuat prin expiratie. Insa, daca ascensiunea se petrece prea rapid, in tesuturi si in sange se pot forma bule de oxigen care cauzeaza boala de decompresiune.
Aceste bule pot comprima nervii, pot obtura artere, vene si vase limfatice si pot declansa reactii chimice daunatoare in sange.
Cauza exacta a formarii acestor bule ramane pana in prezent necunoscuta.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii