• Abcesul dentar
• Amigdalita (tonsilita)
• Alergia la medicamente
• Anemiile
• Arsurile solare
• Boala reumatismala
• Bruxismul
• Colica intestinala
• Colecistita
• Febra

Vitiligo

Tratament

Vitiligo nu poate fi vindecat, insa poate fi controlat. Scopul tratamentului este de a reface functionalitatea pielii si de a imbunatatii aspectul bolnavului.

Durata tratamentului este in general indelungata (6-18 luni), iar tipul de terapie folosita este aleasa in functie de numarul si raspandirea petelor si de preferinta pacientului.

Nu exista un tratament unic care sa dea aceleasi rezultate in toate cazurile. Este posibil ca un tratament eficient la un bolnav, sa fie nesatisfacator in cazul altuia.

In prezent, printre optiunile de tratament disponibile persoanelor cu vitiligo se numara:

Terapia cu steroizi topici. Aplicatiile topice cu steroizi pot da rezultate satisfacatoare in repigmentarea pielii, in special daca sunt folosite de la inceputul bolii. Corticosteroizii sintetici sunt un grup de medicamente cu efecte similare celor ale hormonilor corticosteroizi secretati de glandele suprarenale (ex. hidrocortizon). Medicul prescrie de obicei un unguent sau crema cu corticosteroizi slab copiilor sub 10 ani, si unul mai puternic in cazul adultilor. Rezultatele incep sa apara dupa ce pacientii aplica unguentul pe petele albe timp de minim 3 luni.

Terapia cu steroizi topici este cel mai simplu si sigur tip de tratament, insa nu la fel de eficienta ca fototerapia PUVA. Medicul va monitoriza riguros evolutia pacientului, pentru a descoperi din timp eventualele efecte secundare, precum "stangerea" pielii sau aparitia vergeturilor.

Fototerapia PUVA. Fototerapia cu psoralen si ultraviolete de tip A sau PUVA reprezinta cel mai benefic tratament disponibil pentru vitiligo. Insa, durata tratamentului este indelungata si trebuie luate masuri petru a evita potentialele efecte secundare, care pot fi grave uneori.

Psoralen este un medicament ce contine agenti chimici care reactioneaza la lumina ultravioleta cauzand inchiderea la culoare a pielii. El poate fi administrat oral (fototerapie PUVA orala) sau direct pe suprafata petelor (fototerapie PUVA topica). Dupa administrare pielea este expusa la lumina cu ultraviolete de tip A produsa de o lampa speciala. Scopul terapiei este de a repigmenta suprafetele de piele decolorate, iar procedura se efectueaza in cabinetul medical sau spital.

Fototerapia PUVA topica este frecvent folosita in cazul persoanelor cu un numar mic de pete decolorate (mai putin de 20% din suprafata tegumentului). De asemenea, este aplicata in cazul pacientilor cu varste de peste 2 ani la care petele sunt localizate intr-o anumita regiune a corpului. Procedura se realizeaza in cabinetul medical de 1-2 ori pe saptamana. Medicul sau asistenta medicala aplica un strat subtire de psoralen pe suprafetele decolorate. Dupa aproximativ jumatate de ora, acestea sunt expuse la lumina UVA, care le confera o coloratie rozalie. Pe parcursul urmatoarelor saptamani, de regula, medicul mareste treptat doza de UVA folosita. Ulterior, coloratia rozalie va fi inlocuita de o pigmentatie normala a pielii. Dupa fiecare sedinta de tratament, pacientul spala zonele implicate cu apa si sapun, dupa care aplica o crema antisolara inainte de a parasi cabinetul.

Varianta topica a fototerapiei PUVA prezinta doua efecte secundare potentiale severe: arsuri solare puternice insotite de vezicule, si hiperpigmetarea (colorarea prea intensa sau intunecarea) suprafetelor tratate sau a pielii normale din jurul lor. Pacientii pot diminua riscul de arsuri solare daca evita expunerea directa la lumina soarelui dupa fiecare sedinta de tratament. Hiperpigmentarea constituie de obicei o problema temporara, si dispare dupa terminarea tratamentului.

Fototerapia PUVA orala se utilizeaza in cazul persoanelor cu un numar mare de leziuni (peste 20% din suprafata tegumentului) sau cu leziuni imprastiate, sau la cele la care varianta topica a PUVA nu a dat rezultate. Metoda nu este recomandata cupiilor mai mici de 10 ani din pricina riscului de afectare oculara (ex. cataracta). Pacientul va lua o doza prescrisa de medic de psoralen oral cu 2 ore inainte de expunerea la lumina UVA. Medicul mareste treptat doza de lumina UVA folosita, pana cand zonele decolorate capata o coloratie rozalie. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, dar niciodata nu se efectueaza in doua zile consecutive.

Efectele secundare cunoscute ale fototerapiei PUVA orala cuprind arsuri solare, greata si varsaturi, mancarime, crestere anormala a parului, si hiperpigmentare. De asemenea, riscul de cancer de piele creste. Pentru a evita arsurile solare si a diminua riscul de dezvoltare a cancerului cutanat, pacientii trebuie sa foloseasca creme antisolare si sa evite expunerea directa la lumina soarelui timp de 24-48 ore dupa fiecare sedinta de tratament. In plus, se recomanda purtarea ochelarilor de soare cu protectie impotriva UVA 18-24 ore duppa tratament pentru a evita afectarea oculara, in special dezvoltarea cataractei.

Depigmentarea (decolorarea). Aceasta terapie poate fi preferata de pacientii cu vitiligo foarte extins (peste 50% din suprafata pielii), si implica decolorarea definitiva a portiunilor normale de tegument conferindu-le o coloratie asemanatoare cu cea a petelor. Bolnavul trebuie sa aplice medicamentul monobenzilat de hidrochinona pe zonele cu coloratie normala de 2 ori pe zi, pana cand intreg tegumentul prezinta aceiasi culoare. El trebuie sa evite atingerea altor persoane timp de cel putin doua ore de la aplicare.

Principalul efect secundar potential al depigmentarii il reprezinta inflamatia pielii. Pacientii se pot plange de mancarime, piele uscata, si/sau de inchiderea la culoare a corneei. In plus, persoanele care apeleaza la depigmentare vor prezenta intotdeauna sensibilitate la lumina.

Grefa de piele autologa. Procedura se foloseste de regula in cazul persoanelor cu pete putine si de mici dimensiuni.. Consta in prelevarea unei portiuni de tegument sanatos dintr-o anumita regiune a corpului pacientului, si plasarea sa peste o suprafata decolorata de piele.

Acest tip de tratament este de durata, costisitor, si greu de suportat de pacient. Totodata, exista un numar de complicatii posibile. Pot sa apara infectii atat in zona de unde se preleveaza pielea, cat si in zona in care se efectueaza transplantul. De asemenea, ambele zone implicate pot dezvolta cicatrice, pot capata un aspect de "piatra de pavaj" sau patat, sau repigmentarea nu se realizeaza.

Transplantul autolog de melanocite. In cadrul acestei proceduri, medicul culege o monstra din pielea normal colorata si o plaseaza in laborator intr-o solutie speciala care stimuleaza dezvoltarea melanocitelor. Cand melanocitele s-au inmultit suficient, medicul le transplanteaza la nivelul zonelor decolorate ale tegumentului. Procedura este inca in stadiul experimental.

Micropigmentarea (tatuajul medical). Prin intermediul acestei tehnici se impregneaza, cu ajutorul unui instrument cirurgical special, cu pigment zonele decolorate ale pielii. Micropigmentarea este mai eficienta i cazul persoanelor de culoare; totusi, este foarte dificil sa se obtina o culoare identica cu cea a tegumentului sanatos. Tatuajul tinde sa paleasca o data cu trecerea timpului.

Cremele antisolare. Persoanele cu vitiligo, in special cele cu piele sensibila, trebuie sa foloseasca creme antisolare care ofera protectie atat impotriva UVA, cat si a UVB. Cremele ajuta la protejarea pielii de arsurile solare si, de asemenea, diminua bronzarea care ar accentua contrastul dintre pielea sanatoasa si leziunile de vitiligo.

Produsele cosmetice. Printr-un machiaj adecvat se poate reduce aspectul inestetic cauzat de petele decolorate.

Autentifica-te sau creaza-ti cont!
Ai uitat parola?

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale