Boli si afectiuni grupate alfabetic

Lupusul eritematos cronic localizat

Lupus eritematos cronic localizat reprezinta forma cea mai frecventa a bolii lupice, localizata exclusiv la piele.

Este o tulburare benigna, dar potential evolutiva.

Semne si simptome

Sediul leziunilor se afla pe zonele expuse la lumina solara: fata (obraji, nas), gat, decolteu, pielea capului.

Triada leziunilor caracteristice din lupus este: eritemul, scuama si atrofia cicatriceala. Acestea se constituie sub forma de placi sau placarde unice sau multiple, bine delimitate, de culoare rosie-violacee, care cu timpul se acopera de scuame subtiri.

Dimensiunile leziunilor variaza de la cativa milimetri la 10-15 cm.

Evolutie

In absenta tratamentului leziunile persista. Daca sunt tratate corect ele se remit repede si in totalitate in 1-2 luni.

Leziunile cu scuame, bine reprezentate, se remit incet (uneori in decurs de ani), lasand in urma cicatrice si coloratii ale pielii.

Tratament

Pacientul cu lupus eritematos trebuie atent supravegheat si controlat. Masurile de protectie sunt foarte importante pentru reusita terapiei.

Se recomanda interzicerea expunerii la soare, folosirea de palarii cu boruri largi precum si a cremelor sau lotiunilor ecran solar cu factor de protectie peste 15. De asemenea, pe timp de iarna, trebuie sa poarte imbracaminte adecvata impotriva frigului.

Tratamentul local consta in preparate cu dermatocorticoizi: fluocinolon, triamcinolon acetonid, betametazona valerat, Elocom, Cutivate, Advantan, Locoid etc. aplicate de doua ori pe zi.

In cazurile rezistente, mai frecvent cu leziuni la nivelul piramidei nazale, se pot utiliza injectii intralezionale cu hidrocortizon acetat cu xilina 1% (1-10 injectii a 25 mg).

In leziunile vechi, fixe, keratozice, crioterapia cu azot lichid sau zapada carbonica este deosebit de utila.

Tratamentul sistemic al lupusului eritematos cronic se bazeaza pe folosirea antipaludicelor albe de sinteza, preferandu-se hidroxiclorochina (Plaquenil) 400-600 mg/zi, timp de 4-6 luni.

Se mai pot folosi clorochina sulfat (Nivaquine) -200 mg de 2 ori/zi, timp de 6 saptamani, dupa care se poate scade doza, daca se observa ca raspunde la tratament.

Se mai poate incerca quinacrina (Mepacrina) (100 mg) la pacientii care nu raspund la clorochina sau hidroxiclorochina, dar aceasta produce o coloratie galbena intensa a pielii, sau prednison a 5 mg in doze medii (30-40 mg/zi) in cure scurte de 3-4 saptamani.

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!