In cadrul evaluarii initiale, medicul va cere informatii cu privire la istoricul medical si va evalua semnele si simptomele prezente. De asemenea, el va efectua un control fizic amanuntit si va asculta cu ajutorul stetoscopului sunetele cardiace. Stetoscopul este plasat pe piept, iar medicul cauta prezenta sunetelor caracteristice pericarditei, sunete produse prin frecarea celor 2 foite ale pericardului.
Alte teste folosite in diagnosticul pericarditei includ:
Electrocardiograma (EKG). In cadrul acestui test se plaseaza electrozi pe piele (in special la nivelul toracelui), pentru a obtine imagini grafice ale impulsurilor electrice generate de inima. Cu ajutorul EKG-ului se poate face diferenta intre pericardita si atacul de cord.
Ecocardiograma. Acesta investigatie foloseste unde sonore de frecventa inalta pentru a obtine o imagine a inimii si a structurilor sale, inclusiv a fluidului acumulat in pericard. Imaginea este prezentata pe un monitor.
Radiografie toracica. Cu ajutorul radiografiei toracice medicul poate examina marimea si forma inimii. Radiografia poate evidentia o inima marita daca s-a acumulat fluid in exces in pericard.
Computer tomografia (CT). Tehnica radiologica cu ajutorul careia se obtin imagini mai detaliate ale inimii si pericardului. De asemenea, este utila in diferentierea diferitelor cauze ale durerii toracice acute, precum embolia pulmonara sau disectia de aorta.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN). Aceasta tehnica foloseste unde radio si campuri magnetice pentru a obtine imagini ale inimii pe sectiune transversala, care pot identifica modificarile de la nivelul pericardului.
Cateterizare cardiaca. Consta in introducerea unui cateter, de obicei la nivelul venei femurale, care este ghidat spre inima si in interiorul acesteia. Este utilizata pentru a examina camerele si valvele inimii.
Pericardiocenteza. Investigatie folosita pentru a determina prezenta virusilor, bacteriilor, fungilor, cancerului si tuberculozei. In cadrul pericardiocentezei bolnavul se aseaza culcat, ridicat la 60 de grade si este sedat daca devine agitat. Dupa aplicarea unui anestezic local, se va introduce un ac la nivelul pericardului. Lichidul in exces este aspirat cu seringa.
Teste de sange. Aceste teste pot identifica prezenta unei infectii bacteriene sau a unui alt tip de infectie.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii