• Amniocenteza
• Mamografia
• Examenul urinii
• Electrocardiograma (EKG)
• Angiografia
• Examenul clinic ginecologic

• Hipertensiunea arteriala pulmonara
• Hepatita B
• Anorexia nervoasa
• Litiaza renala
• Cancerul de prostata

Plasminogenul (fibrinolizina)

Plasminogenul este precursorul inactiv al plasminei, o proteaza serica implicata in dizolvarea cheagurilor sanguine fibrinice.

Coagularea sangelui este un proces enzimatic complex ce duce la formarea unei proteine insolubile numita fibrina. Impreuna cu trombocitele, fibrina formeaza un dop hemostatic care previne sangerarea excesiva.

Cheagurile sanguine fibrinice sunt ulterior dizolvate pentru a restabili structura vasculara. Enzimele implicate in acest proces fiziologic important fac parte din sistemul fibrinolitic.

Componenta principala a sistemului fibrinolitic este glicoproteina plasminogen. Aceasta este produsa de ficat si este prezenta in plasma si lichidele extravasculare.

Plasminogenul este o enzima precursoarecare, dupa ce este clivata partial de catre un activator al plasminogenului, este convertita la forma sa activa si proteolitica - plasmina.

Rolul important al plasminogenului in fibrinoliza face din acesta un parametru important de evaluare in diferite afectiuni. Un nivel scazut al plasminogenului poate sa compromita abilitatea organismului de a degrada fibrina si astfel, sa predispuna la tromboza.

Se cunosc atat deficiente ereditare cat si dobandite ale plasminogenului. Forma dobandita este intalnita adesea in afectiuni severe ale ficatului si coagulare intravasculara diseminata acuta, sau ca rezultat al terapiei cu activatori ai plasminogenului.

Indicatii

• deficit de plasminogen suspectat la pacientii ce prezinta episoade repetate de tromboembolie
• determinarea nivelului de plasminogen la pacientii cu coagulare intravasculara diseminata
• monitorizarea terapiei fibrinolitice

Cum se efectueaza?

Se recolteaza sange venos, care se colecteaza intr-o epubeta sau seringa.

Locul punctiei se dezinfecteaza cu un antiseptic, iar la nivelul bratului se aplica un garou pentru a determina umflarea venelor. Se introduce un ac in vena si se colecteaza sangele intr-o eprubeta sau seringa.

In cursul acestei proceduri se elibereaza garoul pentru a permite scurgerea sangelui.

Dupa colectarea cantitatii necesare de sange, acul este extras iar la locul punctiei se aplica presiune pentru a stopa sangerarea.

Proba se transporta imediat la laborator.

Riscuri

• sangerare excesiva
• lesin sau ameteala
• hematom
• infectie
• punctii multiple pentru localizarea venei

Valori normale

Plasminogenul este sintetizat in ficat si mentinut in plasma la o concentratie stabila de aproximativ 200 mg/l. La nou-nascutii la termen, concentratia de plasminogen este cu 50% mai scazuta decat la adulti, nivelul crescand treptat pana la normal pana la varsta de 6 luni.

Interpretarea rezultatelor

Nivele crescute: sarcina, contraceptive hormonale, obezitate, steroizi anabolici, hipotiroidism, transplant de ficat sau rinichi, inflamatii.

Nivele scazute: coagulare intravasculara diseminata, sepsis, leucemie, boala membranelor hialine, afectiuni hepatice, terapie tromboembolitica, interventii chirurgicale, deficite congenitale, malnutritie.