• Amniocenteza
• Mamografia
• Examenul urinii
• Electrocardiograma (EKG)
• Angiografia
• Examenul clinic ginecologic

• Hipertensiunea arteriala pulmonara
• Hepatita B
• Anorexia nervoasa
• Litiaza renala
• Cancerul de prostata

Examenul urinii

Examenul sumar de urina

Sumarul de urina se practica dintr-un sigur specimen urinar, de obicei primul din zi. Pentru a se obtine rezultate optime este necesar ca urina sa fie proaspata, recoltata dupa o toaleta genitala atenta, din mijlocul jetului. Sumarul de urina apreciaza transparenta, culoarea, greutatea specifica, ph-ul si sedimentul urinar. De asemenea el cuprinde o serie de determinari calitative: prezenta proteinuriei, a glicozuriei, a cetonuriei si a pigmentilor biliari.

Multe dintre aceste determinari se fac comod si rapid cu ajutorul strips-urilor. Stripsurile sau bandeletele sunt alcatuite dintr-un suport rigid dintr-un material plastic si zone reactive distincte, stabile si imediat utilizabile. Bandeletele se pun in contact cu urina si dupa un timp recomandat se compara cu niste etaloane. Rezultatele sunt calitative, iar pentru anumite determinari sunt semicantitative.

TRANSPARENTA

La examenul macroscopic urina normala este perfect limpede si transparenta.

Transparenta urinii scade in anumite situatii:

• prezenta in exces a celulelor descuamate din caile urinare, fara semnificatie patologica
• prezenta in exces a sarurilor
• piurie (prezenta de puroi in urina), care consta dintr-un amestec de leucocite, mucus si flora bacteriana, caracteristica pentru infectiile urinare
• chilurie, care apare prin deversarea limfei din vasele limfatice intestinale in tractul urinar, in caz de cancer sau de tuberculoza intestinala, peritoneala sau vezicala
• lipurie, care da urinii un aspect laptos si apare mai ales in sindromul nefrotic

CULOAREA URINII

Culoarea urinii proaspete variaza de la galben pal la galben intens.

Culoarea urinii se modifica intr-o serie de situatii patologice:

• urina se coloreaza orange inchis sau brun in prezenta pigmentilor biliari (in diverse tipuri de ictere) sau dupa tratament cu medicamente pe baza de rubarba sau senna
• urina apare rosie in caz de hematurie, hemoglobinurie, mioglobinurie, porfirinurie, dupa ingestia de laxative care contin fenolftalcina sau dupa consumul de alimente care contin coloranti amilinici

Hemoglobinuria

Reprezinta prezenta hemoglobinei in urina. Apare in caz de:

• hemoliza intravasculara masiva. Hemoglobinuria apare cand hemoglobina plasmatica depaseste 50mg/dl
• hemoliza in urina a hematiilor eliminate in cadrul hematuriilor
• infarct renal

Hemoglobinuria se evidentiaza cu reactivi care contin benzidina. Dau reactie benzidin pozitiva pigmentii care contin hem, adica hemoglobina si mioglobina. Diferentierea se face prin spectroscopie sau prin reactii chimice bazate pe faptul ca hemoglobina este insolubila in solutia concentrata de sulfat de amoniu si precipita, pe cand mioglobina este solubila si nu precipita.

Mioglobinuria

Reprezinta prezenta mioglobinei in urina. Apare ca urmare a cresterii mioglobinei plasmatice libere peste 20 mg/dl. Cauzele mioglobinuriei sunt:

• leziuni musculare care apar prin traumatisme, sindrom de strivire, ischemie acuta, dupa eforturi fizice mari
• dermatomiozita, polimiozita, lupus eritematos sistemic
• defecte metabolice transmise ereditar care produc distrofii musculare

Porfirinuria

Reprezinta prezenta porfirinei in urina. Apare prin eliminarea urinara a coproporfirinelor, in caz de porfirii, ciroza hepatica, intoxicatii cu plumb.

GREUTATEA SPECIFICA

Greutatea specifica urinara (numita si densitate urinara) se masoara in urina filtrata aflata la temperatura de 15 grade C cu urodensiometrul.

Greutatea specifica variaza fiziologic in functie de hidratarea organismului, cantitatea de substante solvite si capacitatea de concentrare a rinichiului intre 1005-1030. In general greutatea specifica spontana normala (normostenuria) este de 1020-1025.

Hiperstenuria

Reprezinta cresterea greutatii specifice peste 1035 in urina din 24 ore. Ea apare in deshidratari, hipovolemie, glomerulonefrita acuta difuza cu oligurie.

Hipostenuria

Reprezinta scaderea greutatii specifice in urina din 24 ore sub 1017 in conditii de dieta libera. Hipostenuria apare in conditii de hiperhidratare cu diureza crescuta, in faza compensata a insuficientei renale cronice, in stadiul poliuric al insuficientei renale acute si sub tratament de diuretice.

Izostenuria

Reprezinta eliminarea de urina cu greutate specifica fixa pe parcursul a 24 ore, cu valori de 1010-1011. Izostenuria indica o afectare severa a functiei de concentrare a urinii.

Subizostenuria

Reprezinta eliminarea de urina cu greutatea specifica sub 1009.

PH-UL URINAR

Ph-ul urinar se determina colorimetric sau cu bandelete indicatoare.

Fiziologic ph-ul urinar poate sa varieze in limite largi, intre 4,7-8.

Valorile se modifica in functie de alimentatie, de activitatea fizica si in unele boli:

• alimentatia vegetariana induce un ph alcalin, in timp ce consumul crescut de carne induce scaderea ph-ului
• efortul fizic scade ph-ul urinar
• urina este acida in diabetul zaharat decompensat, in insuficienta renala cronica, in tuberculoza renala
• urina este alcalina in alcalozele respiratorii sau metabolice, in infectiile urinare, dupa ingestia de medicamente alcaline

SEDIMENTUL URINAR

Sedimentul se efectueaza din urina de dimineata care este mai concentrata, proaspata sau pastrata la 4 grade C. Sedimentul confera informatii calitative si cantitative.

Datale furnizate de sedimentul urinar au valoare deosebita pentru stabilirea diagnosticului nefropatiilor.

Valorile normale

Prin metoda numararii pe camp microscopic:

• la barbat: cel mult o hematie/camp, 2 leucocite/camp, 0 cilindrii
• la femeie: cel mult 3 hematii/camp, 5 leucocite/camp, 0 cilindrii

Prin metoda Stansfeld-Webb:

• hematii: cel mult 3/mm3 sau 3000/ml
• leucocite: cel mult 5-10/mm3 sau 5000/ml